Sub scutul deciziilor organismelor europene, care au sancționat modificările legislative operate de PSD, ministrul Predoiu încearcă să lovească la temelia sistemului judiciar și să subordoneze de facto Consiliul Superior al Magistraturii prin modificarea legilor justiţiei.
Dacă în cazul judecătorilor, teoretic, e mai dificilă subordonarea, afrontul adus de Secția pentru procurori, prin avizele negative în procedura de numire a procurorilor de rang înalt, nu a trecut neobservat și, practic, acutala putere politică vrea să se asigure că astfel de răzvrătiri nu se vor mai întâmpla.
În primul rând, Cătălin Predoiu îşi doreşte alegerea membrilor CSM prin votul direct al tuturor magistraţilor. Reprezentativitatea ar fi una numerică, nu pe regiuni, aşa cum se întâmplă în prezent. Această modificare ar însemna că două, trei curţi de apel mai mari ar putea decide toţi membrii CSM. Sistemul deschide uşa larg unor înţelegeri de tip cartel, efectul fiind în sens opus asigurării reprezentativităţii.
Probabil cea mai perversă propunere din actualul pachet, alături de alegerile la nivel național, este activitatea nepermanentă a membrilor CSM. În cazul procurorilor, am fi în situaţia absurdă a unei subordonări ierarhice în activitatea de zi cu zi, pentru ca la CSM aceeaşi procurori să fie în situaţia de a gestiona cariera propriilor şefi. Deciziile CSM ar fi astfel controlate de şefii marilor parchete, din moment ce membrii Consiliului ar fi conştienţi că a doua zi se întorc la parchetul la care activează.
Sigur, Cătălin Predoiu clamează un model olandez, punând carul înaintea boilor. Sistemul administrativ politic este departe de orice model olandez, însă acest sistem politic vrea să schimbe CSM. Practic, ministrul Justiţiei îşi subordonează CSM (cel puţin Secţia pentru procurori) pe o logică simplă: ministrul decide (să nu ne mai minţim cu proceduri transparente) cine este procuror general, iar membrii procurori ai CSM vor fi suordonaţi ierarhic procurorului general 250 de zile pe an.
Putem spune că suntem în faţa unei tentative de subminare a rolului CSM, iar sub miniciuna întăririi statutului procurorilor este suordonantă Secţia pentru procurori. Probabil o răzbunare pentru afrontul din pseudoprocedura de numire a procurorilor de rang înalt. Iar bomboana de pe colivă este reintroducerea ministrului Justiţiei ca titular al acţiunii disciplinare, acesta putând astfel trimite la judecata disciplinară orice procuror, indiferent dacă Inspecţia Judiciară constată sau nu abateri. Predoiu ia în mână, prin această manevră, şi pâinea, şi cuţitul, într-o operaţiune de politizare a justiţiei fără precedent în ultimii 15 ani.