ÎN CIMITIRUL VECHI DIN CERNĂUŢI, PE UNDE TRECUTUL ROMÂNESC MAI STRIGĂ DIN MORMINTE - Opinie

Autor: Corespondent Diaspora
Publicat: 23-04-2021 08:45

O după amiază plină de lumină şi bucurie, cum n-am mai avut de multă vreme. Oricât ar părea de straniu, dar această stare de bine am trăit-o pe un tărâm al tristeţii, la cimitir. Drept că nu e un cimitir oarecare, ci cel vechi din Cernăuţi, un adevărat panteon al făuritorilor de istorie românească. Avem acolo atâtea vestigii scumpe, abia zărite printre arborii bătrâni, hălăciugi şi alte vegetaţii – tăcute mărturii ale unei lumi apuse ce a dat odinioară strălucire Bucovinei, făurind o istorie demnă de a fi măcar cunoscută de generaţiile de astăzi, dacă nu şi luată ca model de convieţuire. Bucuria care am trăit-o în această zi printre criptele înaintaşilor noştri mi-a venit de la câţiva tineri, elevi din clasa a X-a de la gimnaziul „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, care împreună cu diriginta lor, profesoara Ana Toderişina, au îngrijit câteva morminte de pe aleea mitropoliţilor. În prealabil, doamna profesoară a trecut pe acolo să vadă dacă vor avea de lucru, adică dacă n-a fost înaintea elevilor ei cineva să facă curăţenie la mormântul lui Aron Pumnul şi altor personalităţi de vază. Susţinându-şi fiul şi pe colegii de clasă ai lui Marius, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota”, a adunat de prin gospodăria sa şi de la vecini uneltele necesare. Lăsându-i pe copii cu profesoara lor pe aleea principală, am împrospătat mormintele detrunchiatului Zaharia Voronca şi surorii lui Mihai Eminescu, Aglae Drogli, plecată în veşnicie cu numele de familie Gareiss von Dolizsturm. Ştiu că nu e un prilej de laudă pe Facebook, că e o datorie creştinească să avem grijă de mormintele iluştrilor adormiţi, şi nici nu aveam să afişez aceste eforturi, dacă n-aş fi văzut cu câtă plăcere şi entuziasm au lucrat cei câţiva tineri. Avem copii buni şi deştepţi, doar că energia lor trebuie orientată pe făgaşuri bune. Îngrijind de morminte, ei au călătorit şi prin istoria secolelor trecute, întâlnindu-se cu vigurosul, deşi detrunchiat stejar, simbol al provinciilor înstrăinate, de pe mormântul arboroseanului Zaharia Voronca, unul dintre cei mai înflăcăraţi luptători pentru cauza românească în anii de ocupaţie austriacă, prietenul apropiat al lui Ciprian Porumbescu. Maria Toaca, Cernauti