Sfântul Constantin este modelul ideal al oricărui demnitar chemat să gestioneze treburile unei comunităţi sau ale unui neam, a spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul în predica de joi seara de la Catedrala Patriarhală, conform basilica.ro
Ierarhul şi-a argumentat cuvintele rostite la Slujba Privegherii prin evidenţierea calităţilor sfântului, dar şi a hotărârilor pe care le-a adoptat pentru bunăstarea imperiului, în cei 30 de ani de domnie. De asemenea, Preasfinţia Sa a subliniat dragostea împăratului pentru Biserică şi ajutorul oferit creştinilor.
„S-a dovedit a fi nu doar cel care va elibera credinţa creştină, care va da libertare deplină de manifestare creştinilor în Imperiul Roman, ci s-a dovedit a fi un apărător şi protector al Bisericii, un adevărat apostol. A fost un împărat mare din toate punctele de vedere, a fost un strălucit funcţionar imperial, un mare general, un strălucit împărat, dar, în acelaşi timp, şi un evlavios membru al Bisericii şi un sprijinitor al unităţii Bisericii de pretutindeni,” a spus Preasfinţia Sa.
Pentru modul în care a condus imperiul, Sfântul Constantin a primit apelativul de „cel Mare”, dar nu din partea Bisericii, a afirmat episcopul.
„Acest atribut nu i-a fost dat de Biserică, ci de către un filozof atenian păgân care scriind biografia împăratului l-a numit cel Mare. Biserica, recunoscătoare, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a numit Întocmai cu Apostolii pentru libertatea pe care a dăruit-o”.
Preasfinţia Sa a amintit de convocarea Sinodului Ecumenic de la Niceea din 325, despre care a spus că a fost cea mai importantă faptă a Sfântului Constantin din punct de vedere al unităţii Bisericii
„Au participat 318 Sfinţi Părinţi şi Biserica, fără a aduce o învăţătură nouă, a stabilit şi clarificat învăţătura ei de credinţă bazată pe Sfintele Evanghelii şi învăţătura părinţilor de dinainte cu privire la dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos”.
Sfântul Constantin a fost cel care a convocat Sinodul de la Niceea pentru a reface unitatea Bisericii.
„A participat la şedinţele de deschidere şi închidere împreună cu mama sa, Sfânta Elena; a ţinut un discurs în care îi numeşte pe episcopi prietenii săi, el însuşi socotindu-se a fi împreună slujitor al Bisericii împreună cu episcopii şi-a rugat să depună toate eforturile de a reconstrui unitatea Bisericii sfâşiată de erezia lui Arie din Alexandria Egiptului”.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii spirituali ai Catedralei Patriarhale, de la a cărei sfinţire s-au împlinit 363 de ani.
Ctitoria domnitorului Constantin Șerban Basarab, actuala catedrală, a fost sfinţită în data de 6 mai 1658 de Patriarhul Macarie III al Antiohiei.
În anul 2002, la sărbătoarea hramului catedralei, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit Patriarhului Teoctist o raclă cu fragmente din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos.
De-a lungul a trei secole și jumătate de existență, Catedrala din Dealul Mitropoliei a fost locul în care s-a scris istoria Bisericii noastre, de la întronizări de mitropoliți și patriarhi și până la impresionantele pelerinaje la moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou sau la ale altor sfinți.