Că partidul a cărui întemeiere este atribuită englezului Mazar Pașa, în 1875, nu mai are vreo legătură ideologică sau morală cu pașoptiștii sau cu dinastia fondatoare a Brătienilor este deja evident pentru toată lumea. Însă ceea ce a devenit extrem de amuzant - deși, istoricește vorbind, e trist - este competiția demolatoare în care mai vechii „liberali” s-au angajat să concureze cu mai noii „progresiști” (în realitate, majoritatea fiind importuri obscure și oculte, cu iz de USR).
Opinia publică asistă zilnic la luptele dintre dnii. Cîțu și Orban, la războiul deschis între susținătorii acestora, la scandalurile de presă, la stenograme și la alte delațiuni. Că un brand politic vechi de aproape un veac și jumătate a ajuns un circ nu e de mirare. Declinul nu e unul recent. Surprind, însă, cerbicia, înflăcărarea cu care protagoniștii de bat pe un stârv. Pentru că indiferent de rezultatul Congresului din septembrie, oricine își va adjudeca victoria, ea va fi una „a la Pirus”, regele Epirului. Adică una inutilă, prevestind doar dezastrul final. De ce?
Scriam aici (https://www.stiripesurse.ro/conul-citu-fata-cu-reactiunea_1818089.html) despre plusurile și minusurile candidaților. Nu reiau. Însă voi explica de ce deznodământul va fi dezastruos indiferent de câștigător.
Și completez cu elementele de noutate: declarațiile mesianice ale premierului, care ar fi convins poporul să îl desemneze șef al guvernului, asigurarea că bătălia Congresului e tranșată deja, indică nu doar o slabă cunoștință a procedurii constituționale, dar mai ales a mecanicii interne a alegerilor din partid. Deși susținut, se pare, de Klaus Iohannis și de majoritatea liderilor fostului PD, Florin Cîțu se proiectează într-un soi de Mesia. Totuși, din cei 5000 de delegați care vor vota la Congres, puțini primari de comune sau consilieri județeni vor fi impresionați de discursul lipsit de orice legătură cu organizarea partidului.
De cealaltă parte, Orban, pe care nu pot fi suspectat că îl simpatizez, este un neobosit jucător. Un neobosit combinator, un om care de 25 de ani bate țara legând relații cu baza partidului, un om care va controla fără emoții comisiile de numărare ale voturilor, pentru care vicoria reprezintă totul. Mai mult, capacitatea sa de negociere, experiența politică și de înțelegeri subterane depășesc echipa adversă cu totul. Adunate, orele de muncă politică ale lui Florin Cîțu și ale susținătorilor săi, nu egalează cu munca lui Orban, pe persoană fizică.
Iar de aici, vom avea un deznodământ.
Victoria lui Florin Cîțu va însemna mazilirea lui Orban de la șefia Camerei Deputaților, acesta din urmă organizând apoi rezistența „din munți”, până în 2024. Însă toamna pare că va aduce cu sine un nou val pandemic, performanța guvernamentală va rămâne cel puțin discutabilă, condițiile economice vor continua să se degradeze, iar despre „salvarea” PNRR vom afla atunci ce se va întâmpla. Deci toate deconturile politice vor afecta scorul PNL, condus de șeful Cabinetului. În plan intern, al partidului, lipsa vreunui sistem meritocratic, dublată de disprețul „salvatorului” pentru simplul membru de partid, pentru activistul din organizația locală vor adânci falia dintre Centru și teritoriu, lucru de care „dizidentul” Orban va profita mai bine ca niciodată.
Victoria lui Orban ar favoriza o ruptură în PNL, în scopul constituirii, pe model PD, a unui partid prezidențial pentru Klaus Iohannis după încheierea celui de-al doilea mandat. „Aripa Cîțu”, cu sau fără acesta, ar trebui să încropească o nouă formațiune, care beneficiind de capitalul de încredere al președintelui României, ar putea spera, poate, la un scor de 10-15%. „Brandul” PNL, condus de Orban, ar rămâne cu un scor relativ egal, tot în jurul a 10-15%, bazinul natural, tradițional.
Pentru PSD situația este una win-win: fie va beneficia de erodarea PNL-ului condus de Cîțu, mergând lejer către 40-45%, fie va urca mai lent, dar va putea negocia o susținere a PNL-ului condus de Orban în 2024 sau chiar mai devreme, în funcție de deteriorarea situației economice și a convulsiilor sociale.
După cum vedem, ambele scenarii afectează PNL și favorizează PSD. Paradoxal, deși provin din același trunchi (detalii aici: https://www.stiripesurse.ro/psd-vs-pnl-aceeasi-mizerie_1512792.html). PNL este, însă, mai grav lovit de concurența USR.
Cu 4 ani în urmă, îmi batjocoream o parte din colegii din PNL, transformați în veritabili „naivi” de serviciu, în veritabili useriști, gata să umple piețele în lupta lor cu PSD. Și cu corupția, desigur. Care pe atunci ucidea, desigur. Spre deosebire de astăzi. Se întreceau în poze din Piața Victoriei pe grupurile de interne de whatsapp, iar unii chiar trimiteau la presă opiniile mele privitoare la USR sau alte forme ale „stângii moderne”.
Astăzi, aceiași foști colegi mi se plâng de USR, de dezastrul administrativ din Capitală sau din Sectorul 1, de metoda de lucru securistic-delaționară pe care „oamenii noi” o folosesc în relația cu „partenerii”. Ce poate fi mai stupefiant decât un ministru care înregistrează doi șefi de filială din partidul aliat? Ce poate fi mai ridicol decât un comunicator PNL care apără la televizor dezastrul administrativ al unui Nicușor Dan sau al unei Clotilde Armand? Ce e mai devastator pentru încrederea din arcul guvernamental decât neputința proprie combinată cu ostilitatea „aliaților”? Toate astea vor conduce la un deznodământ la toamnă. Oricare ar fi el, va fi dezastruos pentru PNL.