Să nu uităm nicio secundă că principala prioritate a României este creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Sunt foarte multe probleme ce așteaptă o soluție din partea conducătorilor acestei țări, iar toată această dispută politică nu face decât rău economiei.
Acum aproape un an, spuneam că sintagma lui Bill Clinton “It’s the economy, stupid!“este extrem de actuală pentru ţara noastră. Ei bine, deşi anul 2013 a fost unul de bun-augur pentru economie, în continuare mai sunt foarte multe de făcut, în principal în zona de colectare a veniturilor la bugetul de stat, de reluare a finanţării economiei reale, de stimulare a cererii agregate şi de transfer al creşterii economice în puterea de cumpărare a populaţiei şi în dezvoltare reală.
Atingerea potenţialului de creştere economică de 5%/an, bazată pe un nou model de creştere şi în condiţii de stabilitate macroeconomică, este astăzi posibilă. Dacă România va avea o creștere durabilă de 4%-5% pe an și un management adecvat al cheltuielilor publice va crește marja de manevră a politicii fiscal-bugetare și vor putea fi generate noi resurse de investiții, într-un context echilibrat (fără ca deficitul bugetar structural să depășească nivelul de 1% din PIB).
Pentru aceasta, integrarea şi fructificarea deplină a oportunităţilor oferite de piaţa şi investiţiile europene, relansarea investiţiilor străine şi (re)câştigarea de pieţe de export trebuie dublate de un sens renăscut, modern şi european, de patriotism economic. România nu se va putea dezvolta la potenţialul său real, în absenţa creării de instrumente de politică economică naţională şi de folosire a întregii pieţe interne şi a geografiei sale pentru atragerea de dividende economice, nu doar geopolitice.
Câteva astfel de soluţii au fost deja enunţate. În noul Guvern va trebui să folosim coerenţa politică pe care am câștigat-o pentru a promova curajos şi profesionist măsuri care să permită finanţarea economiei şi să accelereze creşterea şi dezvoltarea: consolidarea capitalului bancar românesc, cu CEC bancă pentru IMM-uri şi prin întărirea şi diversificarea rolului Eximbank în sprijinirea antreprenorilor români în căutarea de pieţe externe; înfiinţarea unui fond de investiţii pentru infrastructuri, care să funcţioneze ca o bancă public-privată pentru infrastructurile critice fizice şi intangibile, pentru logistică, transport multimodal, aşa cum fac şi americanii, britanicii sau francezii - resursele bugetului şi banii europeni, chiar folosiţi optimal, nu acoperă nevoia uriaşă de infrastructuri; un fond suveran românesc (cu venituri din privatizare, accize pe alcool sau tutun, taxe din exploatarea resurselor naturale), care să ţintească atragerea de fonduri europene şi încurajarea proiectelor de investiţii locale, susţinerea sistemului nostru financiar atins de criza euro şi dezvoltarea unor proiecte regionale; folosirea garanţiilor de stat mai echilibrat, între atragerea de investiţii străine directe şi sprijinul pentru companiile autohtone; atingerea independenţei energetice şi alimentare; o nouă politică industrială şi de competitivitate.
Însă, cred că trebuie să începem cu ce ne este cel mai la îndemână: o mai bună colectare a veniturilor la bugetul de stat. Colectarea la nivelul prognozat în bugetul pe 2014 ar permite atât de necesară reducere de taxe pentru populaţie şi firme, fie prin reducerea TVA de la 24% la 20% , fie prin introducerea unei cote regresive pe 8%, 12% şi 16% sau prin reducerea CAS.
Să luăm exemplul anului 2013 – ce am fi putut face dacă ANAF şi-ar fi atins ţinta de colectare? Vorbim de 2,3 miliarde de euro pierduţi în 2013. În primul rând, dacă aceşti bani ar fi fost folosiţi pentru investiţii în 2013, ar fi generat un impact de un plus de 9 miliarde EUR la PIB, în perioada 2014-2018. În al doilea rând, ar fi permis reducerea TVA cu 4 puncte procentuale, de la 24% la 20%. În al treilea rând, ar fi determinat ca rata şomajului să scadă sub 6% în 2016 şi la 5% în 2018 (de la un nivel de 7,1% la final de 2013). Ca să nu mai vorbim de faptul că, dacă ar fi să colectăm măcar cât reuşeşte să strângă Fiscul din Bulgaria, ţara noastră vecină, bugetul României ar beneficia de un binevenit surplus de venituri în cuantum de aproximativ 7 miliarde de euro, 4 miliarde numai din TVA.
România trebuie să-şi pună şi „geografia la treabă“, fructificând din punct de vedere economic excepţionala noastră locaţie strategică. De multe ori în istorie, geografia ne-a fost un adevărat blestem. Astăzi, ancorată ferm în NATO şi UE şi cu un parteneriat strategic consolidat cu SUA, România poate să devină o adevarată “Punte între Est şi Vest, Nord şi Sud“. Ce înseamnă asta mai exact? Un proiect integrat care să vizeze: România - „hub“ de infrastructură, logistică şi asamblare şi manufacturare, România - placă turnantă a energiei în regiune, România – campion regional la educaţie, cercetare şi corelarea studiilor cu piaţa de muncă și un E-New Silk Road.