Un studiu din 2016 al profesorilor Christopher Ansell de la Universitatea Berkeley (California) și Jacob Torfing, de la Roskilde University (Danemarca) arăta că, modelele de guvernare urbană sunt ghidate de obiective și valori politice care duc la diferențe, dar şi la conflicte între aspirații, părți interesate și instrumente care pot influența evoluția guvernării inteligente într-un oraș. Încă din 1999, astfel de diferențe au fost clasificate astfel: modelul guvernanţei manageriale, modelul guvernanţei corporativiste, modelul guvernanţei pro-creștere și modelul bunăstării. În cadrul guvernanței urbane manageriale, profesioniștii și specialiștii din domeniu răspund de nevoile și interesele colective printr-o planificare urbană eficientă în care sunt adesea implicate forțele pieței. De atunci, an de an, reuniunile organizate între oficialii responsabili cu dezvoltarea urbană au condus la conturarea ”perspectivei UE asupra problemei urbane - acquis-ul urban”, care să fie transpusă într-o abordare specifică a dezvoltării urbane durabile la nivelul fiecărei țări membre.
Comisia de regulament privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune a propus pentru perioada 2021 – 2027 o dimensiune urbană și teritorială mai puternică, prin introducerea unui nou obiectiv - „O Europă mai aproape de cetățeni”, care să susțină o abordare bazată pe problemele reale din teritoriu, cu implicarea autorităților locale, a societății civile și, implicit a cetățenilor. Comisia Europeană a propus și o nouă inițiativă europeană privind dezvoltarea urbană, care, cităm, ”să sprijine orașele prin consolidarea capacităților, soluții inovatoare, cunoștințe, elaborarea de noi politici și comunicare”. Fondurile alocate pentru dezvoltarea urbană durabilă vor fi astfel majorate la 6% din totalul Fondului european de dezvoltare regională. De menționat faptul că, în urma unui acord dintre Parlamentul European și Consiliu, alocarea minimă la nivel național pentru strategiile de dezvoltare urbană durabilă va fi stabilită la 8%.
Guvernanța urbană corporativistă reflectă ideea de democrație locală participativă prin reprezentarea largă a intereselor și căutarea consensului. ”Obiectivul este distribuirea bunurilor colective prin procese de negociere între diverse interese societale și acțiuni public-private concertate. Acest model de guvernanță se potrivește sistemelor social-democrate de bunăstare care promovează egalitatea și solidaritatea prin controlul forțelor pieței” – menționa încă din 1986, profesorul danez Kaspar Villadsen. Doi ani mai târziu, H.V. Savitch spunea că, guvernanța urbană pro-creștere se caracterizează printr-o interacțiune strânsă între public și domniul privat, între primării, instituții publice și întreprinderi, tocmai pentru a stimula economia locală. Totdată, se bazează pe instrumente conforme cu ”piața”, precum planificarea urbană, dezvoltarea infrastructurii sau ”construirea” imaginii orașului pentru a atrage noi investiții. ”În astfel de modele de guvernare, implicarea pe scară largă a societății nu este o opțiune, deoarece aceasta ar politiza strategiile prin introducerea de opțiuni de cheltuieli concurente, cum ar fi reamenajarea cartierelor și alte măsuri”, arăta Ronald Swanstrom (1985). Modelul bunăstării se aplică și orașelor industriale, cândva prospere, care nu și-au putut reface economia. Aceste orașe sunt dependente de stat, cu afluxul principal de capital venit prin așa numitul sistem de bunăstare, iar actorii cheie sunt oficialii guvernamentali, arăta un studiu al lui Parkinson, în 1990.
Toate aceste perspective menționate oferă câteva repere despre modul în care diferitele tradiții ale guvernării urbane ar putea influența configurația guvernării inteligente într-un oraș. Este posibil ca tradiția managerială să aplice o abordare de sus în jos în urmărirea obiectivelor de sustenabilitate specifice orașului pentru societate: economie (eficiență a costurilor; includerea întreprinderilor), oameni (servicii și bunuri publice) și mediu (infrastructură bazată pe energie regenerabilă). Colaborarea va cuprinde probabil o gamă restrânsă de participanți, datorită rolului dominant al experților guvernamentali și al aliaților lor corporativi. Se poate aștepta ca acest lucru să aibă ca rezultat un rol pasiv pentru cetățenii care acționează ca beneficiari ai serviciilor. Sunt perspective care indică o utilizare a tehnologiei care probabil se va concentra pe dezvoltarea infrastructurilor urbane și mai puțin pe interacțiuni. În contextul corporatist, este de așteptat ca guvernanța inteligentă să vizeze obiective specifice orașului, metropolei, care reflectă o gamă largă de interese societale, apropiindu-se de obiectivul triplu al durabilității. Aceasta presupune o colaborare largă, constând din tipuri variate de actori, cu cetățeni implicați mai activ (adică consultarea, puterea cetățenească). Tradiție participativă va duce cu siguranță la utilizarea tehnologiilor care favorizează interacțiunea, alături de alte tipuri de aplicații bazate pe tehnologie. Un mediu de guvernanță pro-creștere este de natură să genereze obiective specifice orașului, care vizează în principal progresul economic, în consecință, cu un grad scăzut de parteneriat, întrucât în acest model afacerile vor fi parteneri-cheie, înlocuind cetățenii care devin actori pasivi. Prin urmare, tehnologiile nu vor servi la stimularea schimburilor participative și interactive, ci la promovarea dezvoltării sistemelor de infrastructură și a serviciilor comerciale.
În concluzie, modelul bunăstării poate fi postulat pentru a produce configurații inteligente de guvernare care ar oferi în principal sprijin celor dezavantajați. Ca urmare, este probabil ca gama de parteneri colaborativi să fie restrânsă, întrucât ”actorii - cheie” sunt oficialii guvernamentali, cetățenii acționând ca beneficiari pasivi. Utilizarea tehnologiei poate consta în instrumente care facilitează interacțiunea limitată, mai précis, comunicarea unidirecțională față de beneficiarii statului de bunăstare. Astfel de așteptări semnalează variații potențiale în configurațiile de guvernanță inteligentă în orașe cu tradiții diferite de guvernare urbană.