Europa este afectată de conflictul din Ucraina și de sancțiunile impuse ulterior Rusiei. Săptămâna trecută, Rusia a ripostat, cerând plata gazului în ruble, declanșând un plan de urgență în Germania, cea mai mare economie europeană, care se pregătește pentru o eventuală întrerupere a gazului. Deși Gazprom a instituit un mecanism de schimb valutar ca un potențial compromis, sistarea livrării de gaze din est este posibilă, mai ales că se ia în considerare și o interdicție a UE privind importurile de gaze rusești. Va putea supraviețui economia europeană fără gazele naturale rusești?
Puternic dependente de gazul rusesc, în condițiile în care UE a importat 155 de miliarde de metri cubi în 2021 iar gazele rusești reprezintă o treime din piața de aprovizionare externă, țările europene evaluează cum să elimine această dependență. Aceste cifre uriașe fac ca sarcina să fie incredibil de dificilă. Dependența României de gazele naturale rusești este estimată la doar 29%, foarte mică în comparație cu peste 80% în cazul Poloniei, Austriei și Ungariei și peste 50% pentru Germania și Cehia. Depinzând 100% de Rusia luna trecută, statele baltice au încetat importurile de gaze naturale rusești începând cu 1 aprilie, bazându-se pe importurile de gaze naturale lichefiate (GNL), conform analistului eToro, Bogdan Maioreanu.
Analiștii sunt de părere că Europa va putea supraviețui sistării livrărilor de gaze naturale rusești, chiar și cele mai expuse țări având alternative de aprovizionare. Depozitele comerciale europene de gaze naturale sunt pline în proporție de aproximativ 30%, iar unele state au, de asemenea, rezerve strategice de gaze. Printr-o combinație între mai multe retrageri din aceste depozite și rezerve, creșterea importurilor de gaze naturale lichefiate și măsurile de limitare a cererii, cum ar fi raționalizarea gazelor naturale folosite în industrie, majoritatea statelor ar putea rezista probabil până în toamna anului 2022 fără penurii grave. Dar prețurile gazelor naturale vor crește abrupt, adăugându-se la inflația deja ridicată. Ca urmare a începerii crizei din Ucraina, în martie inflația anuală a zonei euro a crescut la 7,5%, o creștere lunară de 2,5%. Prețul energiei a înregistrat din nou cea mai mare rată anuală de creștere, 44,7% față de 32,0% în februarie.
Supraviețuirea fără gazul rusesc iarna următoare va fi un exercițiu foarte costisitor, dar este posibilă, potrivit think-tank-ului Bruegel. Costul pentru umplerea depozitelor în timpul verii, ținând cont de prețurile actuale, este estimat la 70 de miliarde de euro, față de 12 miliarde de euro în anii precedenți. Acest lucru crează provocări suplimentare nu numai în ceea ce privește prețul, ci și legate de cine va cumpăra acest gaz natural, deoarece companiile sunt reticente în a stoca atât de mult gaz la aceste prețuri ridicate, riscând apoi ca Gazprom să inunde piața și să prăbușească prețurile. Acest mecanism ar putea dăuna companiilor europene de gaze naturale. În prezent, piața futures nu vede prețul gazelor naturale coborând sub 100 de dolari înainte de trimestrul II 2023, când prețul se apropie de 70 de dolari. Grupul de reflecție Bruegel concluzionează că "dacă UE este forțată sau dispusă să suporte costurile, ar trebui să fie posibil să înlocuiască deja gazul rusesc pentru iarna următoare fără ca activitatea economică să fie distrusă, oamenii să înghețe sau să fie întreruptă furnizarea de energie electrică".
Până acum, din cauza reducerii volumelor de gaz livrate de către Rusia, Europa a reușit să treacă iarna cu o producție internă marginal crescută și cu importuri de GNL - gaz natural lichefiat - care au crescut cu 146% față de 2021. În același timp, livrările Rusiei au scăzut cu 39%. Potrivit Reuters, există puține capacități neutilizate în lanțul de aprovizionare cu GNL, iar creșterea livrărilor către Europa va duce la reducerea furnizării acestuia în alte regiuni, menținând prețurile în creștere.
Aproape un deceniu de prețuri scăzute la materiile prime ne-a făcut să uităm lecțiile istoriei. În 2009, un sondaj realizat de PwC cu privire la riscurile legate de prețurile materiilor prime a arătat că mai puțin de jumătate (46%) dintre companiile intervievate au reușit să atenueze creșterile de prețuri ale materiilor prime transferându-le clienților lor, în timp ce 47% au putut transfera doar o parte sau foarte puțin din creșterea prețurilor către consumator. Ca urmare, 84% dintre companii au apelat la alte strategii, cum ar fi reducerea costurilor. Și, de obicei, reducerile de costuri încep prin tăierea contractelor neesențiale, a salariilor oamenilor și a locurilor de muncă.