Probabil așa o fi firesc: un tip reținut pentru bănuieli de înaltă trădare și corupție caracterizată, care susține fățiș și deschis agresorul statului vecin, agresor care amenință la fel de fățiș că va extinde războiul și în Republica Moldova (cu toate crimele și măcelurile la pachet, căci ei altfel nu știu să facă), să fie lăsat „în arest la domiciliu” pentru 30 de zile. Mă refer, desigur, la reținerea lui Dodon.
Primul lucru pe care îl vom constata cu această ocazie (și nu neapărat doar la acest subiect particular) este lipsa desăvârșită a celui mai primar instinct de supraviețuire atât la autoritățile statului, cât și la cetățenii lui, dacă am putea să-i considerăm drept un organism colectiv. Deși... Poate nu ar trebui să ne mire? Adevărul e că instinctul respectiv e propriu doar organismelor vii.
Altă constatare: poate fi „dodon” arestat și de trei ori pe zi, acest lucru, în afară de un semnal de doi bani pentru naivi din exterior, nu are mare valoare în condițiile în care mașinăria propagandistică putinistă își continuă misiunea criminală în spațiul pruto-nistream... La cantitatea de fecalii devărsate din difuzoare peste humusul din capetele moldovenilor, „dodoni” se vor mai găsi și se vor găsi cu ușurință. Dar probabil careva crede că naivitatea e o unitate de măsură univesală.
Iar celor care ar afirmă că prezența televiziunilor rusești în spațiul mediatic nu e determinantă în această ecuație, le vom adresa întrebarea următoare: de ce autoritățile de ocupație din Mariupol, în orașul în care persistă putoarea fetidă a cadavrelor în descompunere, au adus, înainte de toate celelalte, ecrane mobile plate din care difuzează propagandă televizată în toate piețile orașului?
În această săptămână am mai citit o declarație curioasă: cică ministrul nostru de externe, Popescu, ar fi declarat că Moldova nu vrea armament letal de la SUA. Despe insticte primare am scris mai sus. Dar, în fond, sunt de acord cu această declarație: are sens să armezi doar pe acei care intenționează să lupte. Sau cel puțin entități în care poți avea încredere. Și dacă aceste arme se întorc împotriva celui care le livrează? Nu, are dreptate Popescu: R. Moldova nu trebuie înarmată.
În Transnistria „frățească” Krasnoselski a demis guvernul. Ucrainenii afirmă că e din cauza ratării campaniei de mobilizare. Dar să știți că nu ne paște niciun pericol! Fără „dodon” cele câteva mii de militari nu pot face absolut nimic, lucru știut!
Și încă un element de rumegat, ultimul pentru ziua de azi: rata inflației în Republica Moldova este cam de două ori mai mare decât în Ucraina, care luptă nemijlocit și suferă pierderi colosale... Acesta este prețul „păcii sociale”, dragi tovarăși. Timp de treizeci de ani am bătut cărărușă spre acest dezastru și iată-ne în antecameră!
Dar, precum zice vechiul dicton, să fim optimiști: se poate și mai rău! Ucraina e un exemplu elocvent.
Păzește-i, Doamne, pe ucraineni, căci ei ne păzesc pe noi...