Creșterea economică de 3,5%, mult peste cele mai optimiste așteptări, a fost una sănătoasă, influențată de un an agricol bun, dar și de creșterea producției industriale și a exporturilor. Dincolo însă de cifrele macroeconomice, rămâne de văzut în ce măsură se va regăsi această creștere și în buzunarul românilor.
O analiză realizată de economistul Cristian Socol relevă faptul că din totalul Produsului Intern Brut, către forța de muncă s-a îndreptat doar o treime. Mai semnificativ decât valoarea în sine este faptul că acest procent se află într-o continuă scădere din 2008, ultimul an dinaintea crizei economice, când cheltuielile de natură salarială reprezentau circa 40% din PIB. Este adevărat, scăderea s-a atenuat mult în ultimii doi ani, dar este evident că în condițiile menținerii ritmului de creștere, această tendință ar trebui inversată, ceea ce ar duce la o creștere vizibilă a nivelului de trai.
Mărirea salariilor, văzută ca măsură directă de transfer a creșterii economice în buzunarele românilor este însă ineficientă dacă acest transfer nu este dublat și de o creștere a performanței, a productivității, ceea ce ar asigura o sustenabilitate pe termen mediu și lung a acestor creșteri salariale. În sectorul privat această regulă funcționează dintotdeauna, dată fiind orientarea către profit a organizațiilor.
La stat însă lucrurile sunt nuanțate. În cele mai multe situații, activitatea salariaților nu este generatoare de profit, ci de servicii publice, a căror calitate și chiar cantitate este mai greu de cuantificat. Paradigma creșterii de salarii în raport cu performanța este însă obligatorie și în sistemul public, fapt atestat și de recenta declarație a doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, potrivit căreia "în sistemul public trebuie să existe într-adevăr o motivare a angajaților, în așa fel încât să putem să-i cointeresăm să furnizeze servicii publice de calitate”.
Propunerea de acordare a două salarii brute pe timpul unui an ca un premiu de excelență, pentru a cointeresa salariații de la stat este binevenită, însă nu va avea efectul scontat dacă nu va fi dublată și de eliminarea discrepanțelor majore care se întâlnesc încă, din păcate, în sistem, iar pentru asta e nevoie de modificări aduse Legii privind sistemul unitar de salarizare în sistemul public.
Probleme similare se regăsesc și în sistemul de pensii, al cărui deficit structural va crește continuu în perioada următoare, astfel încît simplele majorări nu vor mai fi sustenabile pe termen mediu și lung. Este de salutat decizia guvernului de a schimba principiile care guvernează sistemul public de pensii, prin centrarea sistemului pe principiul contributivităţii şi al responsabilităţii individuale, printr-o schemă de conturi individuale de economisire pentru pensia publică.
De la intenție la fapte este însă, de multe ori, un drum prea lung, mai ales în ani electorali. Ar fi păcat ca Guvernul să nu profite de această conjunctură favorabilă pentru a duce la bun sfârșit reformele structurale care să rezolve în mod sustenabil eternele probleme cu pensiile și salariile. Avem creștere economică, dar ea nu trebuie cheltuită, ci investită, și abia dividendele acestor investiții să fie cheltuite. Și asta pentru simplul motiv că dividendele vor veni an de an, chiar și în condiții macroeconomice mai puțin favorabile.