Comunitatea Parohiei Tamași din cadrul Protopopiatului Ilfov Nord l‑a primit în mijlocul ei, duminică, 4 decembrie, pe Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Preasfinția Sa a săvârșit, înconjurat de un sobor de slujitori, slujba Sfințirii pietrei de temelie pentru noul paraclis al Centrului pentru persoane vârstnice și de îngrijiri paliative „IRIS” din localitate, care îi va avea ocrotitori pe Sfinții Ierarhi taumaturgi și făcători de minuni Luca al Crimeii și Nectarie de la Eghina. În continuare, soborul de slujitori a oficiat Sfânta Liturghie în biserica parohială închinată Sfântului Ierarh Nicolae, care a fost înnoită și resfințită în urmă cu doi ani.
În cuvântul rostit după citirea pasajului evanghelic rânduit (Luca 13, 10‑17), Preasfinția Sa a vorbit despre învățăturile care reies din textul scripturistic lecturat, apreciind virtuțile femeii care a dobândit tămăduire.
„Această femeie de optsprezece ani avea o neputință. Nu putea privi cerul, nici oamenii, era încovoiată și primea doar pământul. Este foarte greu să înțelegem cum o femeie care avea de optsprezece ani această gârbovire sau afecțiune a coloanei vertebrale a purtat‑o cu atâta resemnare. Evanghelistul nu menționează că ar fi spus vreun cuvânt împotriva lui Dumnezeu, că s‑ar fi revoltat, că ar fi avut o atitudine nepotrivită, ci dimpotrivă, Sfântul Luca subliniază că, în pofida unei asemenea stări, nu a lipsit în ziua sabatului de la sinagogă, acolo unde se săvârșeau cele sfinte și era rostit cuvântul Dumnezeului celui adevărat. Prima învățătură a acestei Evanghelii este dragostea fără margini a unei femei bolnave față de Dumnezeu. Întrucât această femeie bolnavă a venit să Îl cinstească pe Dumnezeu, Dumnezeu Însuși a cinstit‑o pe ea vindecând‑o, ajutând‑o să treacă peste perioada grea, care îi înnegurase ultima parte a vieții și îi gârbovise sufletul cu mâhnire mai mult decât era gârbov trupul ei. Și cazul femeii gârbove și cel al slăbănogului de la Scăldătoarea Vitezda ne arată adevăratele ținute ale omului cu adevărat credincios, care rămâne recunoscător lui Dumnezeu indiferent de starea în care se află. Această femeie reprezintă pe cei care, dincolo de încercările vieții, își pun nădejdea în Dumnezeu până la capăt”, a spus Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Totodată, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a subliniat răutatea mai-marelui sinagogii, arătând că imposibilitatea acestuia de a se bucura cu cea vindecată este o boală duhovnicească, numită de Părinți „gârbovire a sufletului”, scrie ziarullumina.ro.
„Mai învățăm din Evanghelia de astăzi că avem bucuria să ne bucurăm întotdeauna cu cei care au o realizare, o bucurie, un succes. Mai‑marele sinagogii, văzând această minune săvârșită de Mântuitorul, nu a avut puterea să se bucure. În loc să dea slavă lui Dumnezeu că una dintre fiicele lui Israel care lăsase suferința deoparte și venise la sinagogă să se roage a dobândit o astfel de vindecare, a găsit tocmai atunci prilejul să vorbească potrivnic pentru o zi de odihnă. Era, de fapt, expresia răutății lui, a atitudinii potrivnice pe care atât el, cât și alți înalți demnitari ai acelei perioade au manifestat‑o față de Mântuitorul. Însă Iisus a răspuns tuturor cu iubire, nu doar prin cuvânt învățând, ci prin fapte minunate arătând că El era Fiul lui Dumnezeu. Această imposibilitate de a te bucura cu cel de lângă tine este un grav păcat. Părinții Bisericii l‑au numit «gârbovire a sufletului», mult mai gravă decât neputința femeii gârbove, care era doar aplecată din cauza unei afecțiuni a coloanei vertebrale. Când cineva este împietrit la inimă se află într‑o stare mult mai gravă decât această femeie care nu putea privi cerul”, a subliniat ierarhul.
La final, părintele paroh Cosmin Manea a mulțumit Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru delegarea Preasfinției Sale în mijlocul credincioșilor și pentru purtarea de grijă părintească arătată față de comunitate. Totodată, părintele paroh a mulțumit și Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru prezența în mijlocul parohienilor, pentru săvârșirea sfintelor slujbe și pentru bogatul cuvânt de învățătură.