În epoca medievală, sărbătorile de Crăciun se desfășurau pe parcursul mai multor zile și nopți destul de zgomotoase. Cu mult înainte de Moș Crăciun, de colinde și de pomii de Crăciun, oamenii din Europa medievală sărbătoreau Crăciunul cu 12 zile întregi de ospăț și desfrâu, care culminau cu „A douăsprezecea noapte” și încoronarea zgomotoasă a unui „Rege al neamului”, informează descopera.ro.
În Evul Mediu, Crăciunul era precedat de Postul Adventului, care dura o lună, în timpul căruia creștinii evitau mâncărurile bogate.
Dar toate pariurile erau anulate începând cu dimineața zilei de 25 decembrie, potrivit lui Anne Lawrence-Mathers, istoric la Universitatea Reading din Marea Britanie, unde este specializată în Anglia medievală, o perioadă care se întinde aproximativ din secolul al V-lea d.Hr. până în anul 1500 d.Hr, scrie History.
Sărbătorile de Crăciun se desfășurau pe parcursul mai multor zile și nopți zgomotoase
„Odată ce venea ziua de Crăciun, dacă aveai rezistență, atunci se aștepta să mănânci, să bei, să fii vesel, să te îmbraci, să te joci, să te duci să dansezi prin cartier timp de 12 zile bune înainte de a te prăbuși la pământ”, spune Anne Lawrence-Mathers.
În Evul Mediu, sărbătoarea începea cu adevărat înainte de zorii dimineții de Crăciun, cu o slujbă specială de Crăciun care semnala sfârșitul oficial al Adventului și începutul sezonului de sărbători, care se desfășura de la 25 decembrie până la 5 ianuarie.
În mediul rural, se aștepta ca stăpânii bogați ai conacelor să le ofere fermierilor lor chiriași cel puțin 12 zile libere de la muncă și, de asemenea, să le servească o masă festivă.
„A douăsprezecea noapte”, punctul culminant al celor două săptămâni de petrecere
Este greu de știut cu exactitate ce se afla în meniu, dar în „Buna Vestire din Paris”, un text scris în 1393, autorul prezintă felurile de mâncare necesare pentru o „sărbătoare specială”. Masa începea cu un fel de pateuri, cârnați și budincă neagră; apoi patru feluri de pește, pasăre și fripturi; și un ultim fel de creme, tarte, nuci și dulciuri.
Sărbătorită în noaptea de 5 ianuarie, „Noaptea a douăsprezecea” era o sărbătoare în sine în Evul Mediu și reprezenta punctul culminant al celor 12 zile de veselie.
A douăsprezecea noapte a fost punctul culminant al celor aproape două săptămâni de ospăț, băutură, costume și încălcarea regulilor care au caracterizat Crăciunul medieval.