A trecut la cele veșnice Protoschimonahul Iacob Barsan, întemeietorul și conducătorul Schitului Sf Ioan Iacob Ciocanesti. El a trecut la Domnul la 72 de ani după o suferință din cauza cancerului care îl supăra de o vreme.
Manastirea cu hramurile: „Sfânta Ana și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” , ctitorită, la acea vreme, de ieroschimonahul Iacob Bârsan, duhovnic al așezării monahale, ucenic al părintelui Ioanichie Pârâială, care la rândul său a fost ucenic al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, un duhovnic plin de har și de Duh Sfânt, cu o blândețe și bunătate care îi imbracă sufletul sfințit, din care picură miresme de har și bucurie duhovnicească tuturor celor ce vin și îi cer sfatul, un pusnic coborât din tablourile voivodale ale mănăstirilor ctitorite de Mușatini ce au descălecat pe aceste meleaguri pline de istorie și legendă, este cel ce a ctitorit și vestita mănastire românească de la Ierihon, un decendent spiritual al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, al carui nume îl și poartă, care prin smerenia și credința sa a făcut ca pe aceste meleaguri bucovinene să rasără un număr însemnat de mănăstiri și așezeminte, unde după ctitorie a asezat obștea monahală iar el ca un umil Daniil Sihastru al zileleor noastre s-a retras mai adânc, tot mai adânc, în codrii de molizi și brazi, să se mai roage… să se mai închine….numai el și Slăvile Divine….
Dacă anii și vicisitudinile vieții de i-au afectat sănătate, sufletul dârz și discret, nu s-a supus decât cugetului său sfințit și ”îmbunătățit”
”Da, ieroschimonahul Iacob Bârsan atât cât Domnul îl mai lasă în viață pe acest pamânt, nu pregetați ai călca pragul, ai cere sfatul și a primi călăuzire duhovnicească pentru urcușul pe cărarea vieții!
Veniți fraților, veniți să primim har de la un suflet sfânt care mai trăiește pe pământ!”, spuneau pelerinii care ajungeau la locul unde a viețuit Protoschimonahul Iacob Barsan.