Era un CNA construit strict in jurul logicii de partid, in care factiunea basista aflata la putere, provenita uneori direct din sediul si de pe statele de plata ale PDL, apara in mod evident interesele grupului politic pe care il reprezenta prin intermediul unei institutii de stat. Iar acest partizanat necinstit – cu episoade pasionale si ciocniri absurde de front – nu putea decat sa revolte, scuzand si legitimand intr-un fel excesele televiziunilor. Devenea irelevant pe fond ca inamicii CNA chiar greseau uneori – faptul ca o institutie cu capacitate de cenzura ii judeca de pe pozitii politice partizane aproape ca obliga publicul sa fie de partea televiziunilor. Forta pe care Antena 3 o are astazi in spatiul public se datoreaza si acelui CNA tafnos si plin de sine.
“Schimbarea pana la capat” promisa de USL trebuia sa se aplice asadar – macar din inteligenta, daca nu din zvac etic – si in materie de CNA. Nu am detestat – cred eu – un CNA politic ca sa-l schimbam cu altul – doar ca de culoare potrivita. Un CNA cu hachite si nevroze demne de anul 2010 nu e “de bine” si “de omenie” doar pentru ca s-a asezat de partea corecta a baricadei politice.
“Ce fel de jurnalism e acesta in care moderatorul se adreseaza direct presedintelui sau premierului?” s-a intrebat, in ultima sedinta a Consiliului, cam ca in Ilf si Petrov, membrul CNA Christian Mititelu. O intrebare care pare importata – pe baza unui fructuos schimb de experienta – direct de la CNA-ul nord-coreean; doar in acea parte a lumii mai sunt la fel de pretuite adresarea indirecta spre Lider, placaciunea bine arcuita si refuzul spasit de a-i privi in ochi pe conducatori.
Intrebarea a venit in cadrul unor dezbateri care, cumva, ca-n vremurile bune, au lasat impresia ca televiziunile de “opozitie” sunt tinte: Rares Bogdan a fost pedepsit pentru patos patriotic in urma unei sesizari PSD iar Sorina Matei a parut sa fie "sarita" de la o audiere la care avea tot dreptul. Poate sunt intamplari nefericite si mai mult ca sigur dreptatea vine undeva la mijloc: gustul cu care ramai insa dupa astfel de intamplari succesive aduce aminte de anii de glorie ai Narcisei Iorga.
Ceea ce politicienii ar fi trebuit sa invete din anii critici ai basismului triumfal – in care Elena Undrea anunta concluziile unui control ANAF la Realitatea TV care era inca in desfasurare si in care Antena 3 era amendata zilnic in logica unei strategii a falimentarii – este ca presa de opozitie, atat de fragila in democratiile tinere, trebuie protejata cu supra-masura. Ca, atunci cand balanta dreptatii cade la mijloc, ea trebuie impinsa in favoarea libertatii de exprimare a opozitiei, nu in interesul presedintelui sau premierului carora, iata, n-ai dreptul sa te adresezi direct (“Ce fel de jurnalism e asta?” – Liber, as zice eu).
Iar daca toate aceste lucruri suna inutil de “etic” pentru gestionarii puterii, acestia ar trebui sa asculte macar de argumentul imbatabil al pragmatismului: o presa de opozitie “martirizata” castiga intotdeauna in fata unei puteri prea parguite. Intrebati-l pe Adrian Nastase.