Întâmplare nostimă, dar neonorantă, la Timișoara
Ea ne este relatată de fostul Primar, profesorul universitar Nicolae Robu, pe pagina sa de Facebook. Se impune înainte însă nevoia unui comentariu:
N-am fost fan al Primarului Robu, deși pe vremea sa, de fiecare dată când mergeam la Timișoara - se întâmpla o dată sau de două ori pe an, nu mai des - vedeam schimbări mari în bine ale orașului.
Mă impresionau în mod deosebit arterele lărgite -cred că una nu a scăpat-, cele patru noi subpasaje, nu numai extrem de utile în trafic, dar și frumoase, undele verzi la semafoare și apoi, evident, noua față a centrului istoric, făcut în integralitatea sa pietonal.
Niciunde în România eu n-am văzut așa o salbă de piețe ca în imensul spațiu pietonal timișorean dintre Catedrala Ortodoxă Mitropolitană și Bastion, creat pe vremea lui Robu. Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața Unirii, Piața Sf Gheorghe și Piața Țarcului sunt pur și simplu la nivelul celor din orașele italienești, spaniole, franțuzești etc! Iar despre parcuri, ce să mai vorbim! La fiecare descindere în Timișoara mai vedeam unul-două făcute superbe, cu tot felul de aranjamente de flori.
Din păcate pentru timișoreni, acum, rețelele de socializare și televiziunile locale și naționale abundă de imagini cu gunoaie, cu buruieni, cu cerșetori la tot pasul și nimic nou de bine adăugat la moștenire nu identifică nimeni! Așa cum bucureștenii din sectorul 1 au vrut Primar francez, așa și timișorenii au vrut Primar german. Acum au, și unii și alții exact ce-au vrut și… se zgârâie pe ochi! Iar al timișorenilor nici măcar nu e cetățean român!
În fine, așa se întâmplă în democrație dacă tratezi superficial momentul votului!
Dar, iată întâmplarea vizată de titlul articolului nostru, în relatarea d-lui Robu, postată pe pagina sa de Facebook:
“Un ghid timișorean, întrebat de un component al grupului său de vizitatori ai Timișoarei dacă marele om de stat Ion I.C. Brătianu, cu atâtea merite în unirea Banatului cu celelalte provincii locuite preponderent de români, în România Mare are vreun monument în Timișoara, a avut, proasta inspirație să răspundă nu doar sec: “Da, are”, ci, dacă tot era foarte aproape, să ducă grupul să-l și vadă.
De ce proasta inspirație? Păi… urmăriți filmulețul atașat să vă lămuriți!
Rușine, rușine, rușine!!!”
Atașat, avem și filmulețul invocat.