Cancer de piele: Care țări din UE au cele mai multe cazuri și cea mai mare mortalitate?

Autor: Alexandra Cruceru, Redactor
Publicat: 21-07-2023 06:01
Actualizat: 21-07-2023 07:28

Instituția UE care se ocupă de cancer afirmă că melanomul e a șasea cea mai frecventă formă de cancer la bărbați și femei deopotrivă. Între timp, unii „influencer”-i sfătuiesc să nu se folosească creme de protecție solară, scrie Euronews.

Răspândirea cancerului de piele în Europa

Cancerul de piele reprezintă 4% din toate cazurile noi de cancer diagnosticate în UE în 2020 și 1,3% din totalul deceselor provocate de cancer, conform Sistemului European de Informare despre Cancer. /.../

Statele UE cu cea mai mare incidență a cancerului de piele (femei și bărbați la un loc) sunt Danemarca, Olanda, Suedia, Finlanda și Germania. Ratele cele mai mici le au România, Bulgaria, Cipru, Portugalia și Polonia.

Statele UE cu cea mai mare mortalitate de pe urma cancerului de piele (femei și bărbați la un loc) sunt Spania, Grecia, Portugalia, Malta și România. Cea mai mică mortalitate o au Slovacia, Danemarca, Slovenia, Croația, Suedia și Olanda.

Cercetările arată că în regiunea nordică, deși mai puțin expusă la soare, radiația ultravioletă e mai puternică în lunile de vară, de unde și incidența mai mare a melanomului. Situația e agravată și de prevalența pielii albe și de predispoziția la arsuri solare a populațiilor din regiune. /.../

În ciuda incidenței ridicate, țările nordice au în schimb cele mai ridicate rate de supraviețuire din UE. La nivelul întregii UE, rata supraviețuirii după cinci ani de la apariția bolii e cea mai ridicată în Europa de Vest și cea mai scăzută în Europa de Est, reflectând „variații în gestionarea și tratarea cancerului”.

„Nu e decât vârful aisbergului”, a scris Ana-Maria Forsea, profesoară la departamentul de dermatologie oncologică al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din România, într-un jurnal științific cu acces deschis.

Forsea arată că motivul disparității ratelor de supraviețuire îl constituie diferențele esențiale legate de sursele și disponibilitatea accesului la prevenire, diagnostic timpuriu și acces la tratament „și, nu în ultimul rând, disponibilitatea și acuratețea datelor epidemiologice”.