Cotidianul Repubblica dedică un spațiu fix deceselor la locul de muncă. Un Spoon River care spune viețile fiecărei victime, împiedicându-le să se transforme în date statistice banale.
Vieți invizibile și uitate
În Italia, în medie zilnic trei muncitori nu se mai întorc acasă, iar "a muri la serviciu" se dorește a fi un memento neîntrerupt adresat instituțiilor și politicii până când vor înceta aceste "crime ale păcii".
Moartea sa din mijlocul drumului nu a fost în centrul atenției la fel ca alte accidente rutiere în care au fost implicați tineri mai mult sau mai puțin celebri.
Povești mai izbitoare poate ca dinamică și locaţie. Sau mai "atractive".
Gabriel a murit la muncă la doar 21 de ani: a fost lovit de o mașină în timp ce se afla la lucru pe șantierul de întreținere de-a lungul drumului provincial 231 de lângă Terlizzi, pe direcția Bari. Gabriel Aurelian Petrescu, născut în România, dar italian dintotdeauna. Locuia de mic la Corato, în zona Bari, împreună cu părinţii şi surorile gemene.
"Te-am văzut de atâtea ori mergând pe strada Gigante. Și de câte ori te-am văzut plimbându-te pe pod cu familia ta. Oameni de treabă, îmi pare atât de rău" – a scris Mariateresa pe rețelele de socializare.
"Nu te vom uita. Erai bărbat de la o vârstă fragedă, ţi-ai protejat mama și surorile așa cum puțini am văzut că o fac. Drum lin, micule om mare", adaugă Loredana.
Viața întreruptă a lui Gabriel a fost alcătuită din gimnaziu, institutul profesional din Corato, banca din piață unde se întâlnea cu prietenii, meciurile de fotbal. Și după școală, muncă: în agricultură, în livezile de măslini împreună cu tatăl, unchiul și vărul său, la moara de ulei, iar la final, lucrul pe șantierul de drumuri, vesta reflectorizantă și steagul.