Si asta pentru ca rezultatul imediat al optiunilor sale diplomatice si militare recente va fi cresterea masiva a bugetelor de aparare in Europa. Nici macar nu vom astepta anul 2015 – vom vedea rectificari bugetare sprintare chiar peste vara.
Asta in conditiile in care, in ultimii ani, optiunea europeana uzuala pentru a compensa efectele sociale ale crizei era taierea bugetelor militare, care coborau accelerat spre 1% din PIB sau chiar sub acest prag. Ori, sa ne aducem aminte, pragul recomandat de Alianta Nord-Atlantica pentru cheltuieli militare – prag asumat formal de membri – este de 2% din PIB.
Ceea ce nu a reusit NATO prin propriile mecanisme de negociere sa sugereze in ultimele decenii unor tari mai visatoare si hippie, convinse ca suntem in post-istorie, a rezolvat Rusia in numai cateva zile: miliarde de euro vor fi reorientate urgent catre sectorul militar. Ar fi fost mai logic, sigur, ca aceste investitii sa fie facute la timp si conform propriilor angajamente – dar si acum efectul va fi consistent. In domeniul armatelor moderne – unde tehnologia costisitoare face diferenta mai mult decat in 1945 si unde capacitatea economiilor de a sustine cheltuieli militare majore este la fel de importanta ca si in Razboiul Rece – efectul cumulat al cresterii cheltuielilor de aparare pentru un grup compact de state NATO va fi convingator si relevant strategic.
E un prim raspuns legic, corect si eficient dupa criza din Crimeea.