PSD rămîne un partid al birocraţilor neocomunişti, dominat de mentalităţile activiştilor mărunţi din PCR de pe vremuri. PMP, deşi cu multe slăbiciuni preluate de la partidele tradiţionale, se străduieşte să-şi adapteze manifestările la dinamica lumii de azi, lume marcată de originalitate şi spontaneitate, de comunicare a politicienilor de la egal la egal cu alegătorii. Afişele PMP dezvăluie o tentativă de a face un efort de noutate în politica românească. Afişele noului PSD sînt anacronice întorcînd propaganda şi agitaţia la simplismul PMR-ului de pe vremea lui Stalin. Cum era de aşteptat, însoţit de o lozincă de naţionalism de ițari, pe afişe apare portretul Conducătorului, Victor Ponta, retușat straşnic, să pară original şi nu plagiat. Încordarea PMP de a fi prim seducător în acţiunile de campanie trădează efortul de a cuceri electoratul prin mijloace politice. PMP n-are structuri în teritoriu (pentru PSD, ca şi pentru PDL, de altfel, reţele ale baronilor locali) care să-i aducă la vot turmele electorale. De aici zbaterea de a aduce oamenii la vot din propriul lor imbold. Prin acţiunile sale rutiniere, mărturisind absenţa unui minim efort politic, PSD dovedeşte că pariază mai departe pe reţelele mafiote ale baronilor locali. Procentajul pe care mizează PSD nu e rezultatul unei seduceri cu mijloace politice. E un procentaj asigurat – ca la toate alegerile de pînă acum – de două mijloace tipice FSN: 1) Aducerea la urne a unui electorat care vine, pentru că aşa i-a zis primarul şi votează ceea ce-i spune primarul. 2) Fraudarea alegerilor.
România Liberă:
Partidele de la București au personalizat campania pentru Bruxelles în jurul unor „locomotive electorale“: Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu-Klaus Iohannis (PNL), Monica Macovei (PDL) sau Elena Udrea (PMP). Strategia de a avea un singur personaj central sau două în campanie apare la toate partidele parlamentare, pentru a-și mobiliza propriul electorat, în contextul în care se așteaptă ca prezența la euroalegerile din 25 mai să fie scăzută. Pe lângă personaje, partidele și-au fixat și câteva teme centrale: naționalismul și imaginea USL, în cazul PSD, realizările eurodeputaților în cazul PNL, lupta anticorupție în cazul PDL și imaginea de partid nou, în cazul PMP.
Nici că se putea un personaj mai potrivit care să înceapă campania de strângere de semnături pentru candidatura la preşedinţie a lui Victor Ponta, decât Gabriel Oprea. Un politician arogant, cum e premierul, trebuia să intre în cursa prezidenţială doar pe muzica plăcută urechilor a linguşirilor unei slugi profesioniste: „Victor Ponta a imprimat o mentalitate în politica românească. A venit cu o viziune proaspătă şi corectă. A dat României voce, cu adevărat liberă de trecut şi cu o privire orientată cu hotărâre spre viitor. Şi tocmai din acest motiv, Victor Ponta are obligaţia să ajungă preşedintele României!”
Digi24:
La 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial, istoricul Lucian Boia a publicat de curând volumul „Primul Război Mondial – Controverse, paradoxuri, reinterpretări”. Istoricul afirmă că, la 1918, dacă monarhia habsburgică ar fi devenit o confederație de popoare egale, nu e sigur în că în acele condiții românii din Transilvania și-ar mai fi dorit unirea cu România: „În 1918, dorința de unire a fost evidentă. Altă soluție pentru ei nu exista. Dacă monarhia habsburgică ar fi devenit o confederație de popoare egale, nu sunt deloc sigur că românii din Transilvania ar fi dorit să se unească cu România. Erau tot felul de proiecte. Nu trebuie să exagerăm și să spunem că încă de la Mihai Viteazul românii au vrut să fie împreună”.