O alianta de centru-dreapta (PNL-PC) se intalnea, asadar, cu una de centru-stanga (PSD-UNPR) taman in mijlocul spectrului politic.
Pentru aceasta solutie s-a votat masiv in ultimii ani, in orice tip de scrutin - chiar si in cel pentru demiterea presedintelui. Dupa ani buni in care "dreapta" lui Basescu se manifestase imprevizibil si radical ("nu suntem in criza" apoi, din senin: "maine taiem pensiile si salariile") electoratul a simtit nevoia unui echilibru ideologic care sa garanteze o minima stabilitate si care sa blocheze deciziile brutale de peste noapte. Pentru prima data in istoria trista a algoritmului politic la romani, proportia matematica era una utila, dezirabila social.
Iata de ce ar fi inexplicabil sa avem acum - cumva tot din senin - un guvern perfect stangist (usedist) in locul unuia in care stanga si dreapta erau proportionate echilibrat (auto-reevaluarea PC din ultimele luni, cand stanga a luat fata politicilor conservatoare, dovedindu-se esentiala in acest sens). In 2014, de altfel, dezechilibrul s-a simtit mai accentuat la nivel de politici economice si proiecte guvernamentale (vezi sprijinul de stat pentru credite).
E parca prea mult rosu. Si nu cred ca romanii, dupa atata amar de portocaliu, sunt pregatiti, din nou, pentru o singura culoare.