Dar unde e trădarea ? Păi există o singură explicaţie: misiunea „celui mic cu capul mare” este să ţină partidul lui Maniu şi al lui Coposu cât mai jos posibil. Sub pragul psihologic de 1%. Nu-i înţeleg pe cei care încă îi mai gireajă ipotenţa politică. Se complac în mediocritate, doar ca să umble prin sălile unde plutesc umbrele marilor embleme morale?
Încă din ianuarie i-am spus prea plinului de sine, deţinător de ştampilă, că îi mai dau o şansă, doar cu o singură condiţie: să deschidă porţile ferecate ale partidului.
Nu a făcut-o. S-a încăpăţânat. Acum aruncă peste bord pe cei care i-au dat un colac de salvare. Din ambiţie sau răzbunare?
Mai nou se sprijină pe tinerii legionari. Îi bagă în casă pe urmaşii celor care nu-l sufereau pe Maniu şi mai târziu pe Coposu. Fruntaşii ţărănişti nu au coabitat niciodată cu mişcările extremiste. Un alt afront. Sperăm ultimul.
Un om de onoare ar fi făcut un pas înapoi. El vrea să se înmormânteze politic odată cu PNŢCD, zic unii. Eu cred că nu e de capul lui. N-ar birui în atâtea procese dacă nu ar avea un spate. După alegerea noului preşedinte ne-om lămuri.
Ceea ce putea fi un început de construcţie se dărâmă sub încăpâţânarea celuia care a fugit cu ştampila. Vineri, zeloţilor săi ar trebui să le cadă tablourile în cap. Nu le-ar fi ruşine. Doar prin prezenţă vor cauţiona impostura. Şi reaua credinţă.
Venerabilul critic Alex Ştefănescu şi-a prezentat demisia din funcţia de preşedinte al CNC. Nu cred că gestul său va fi urmat şi de alţi simbriaşi ai cultului Pavelescu.
Cenuşă, fum şi obraz gros. Cât de gros? Cât o misiune.