Analistul Emil Hurezeanu dă exemple care dovedesc incapacitatea dreptei de a se unifica pragmatic în jurul unui candidat, ceea ce duce la pierderea șanselor de a câștiga alegerile. El spune însă că această greșeală a gânditorilor de dreapta este mai puțin gravă decât cea stângii, care alege să resusciteze motive de diviziune etnică sau confesională.
„Observați, bunăoară, lipsa de pragmatism a dreptei, care probabil a avut mai multe și mai repede ideile occidentale. În 1990 au concurat doi oameni de dreapta, veniți din aceeași lume, reprezentând aceleași valori, împotriva unui om de stânga. Și-au împărțit șansele și și le-au compromis, a câștigat al treilea”, a exemplificat Emil Hurezeanu referindu-se la candidaturile lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu versus candidatura lui Ion Iliescu. „Isărescu cu Stolojan s-au concurat unul pe celălalt și am ajuns în situația alegerii între Iliescu și Vadim Tudor”, a dat un alt exemplu Emil Hurezeanu.
„Se întâmplă asta tot timpul, lipsa asta de pragmatism și de construcție instituțională înaintea alegerilor. Dincolo de valorile absolute ale filosofului, care poate să vadă în Monica Macovei o întruchipare a dreptății, trebuie să te gândești: care sunt șansele reale ale unui candidat de dreapta? E cazul ca dl Băsescu, un om cu gândire strategică, după zece ani de experiențe majore în domeniul strategic, să mizeze totul și să arunce toate cărțile, creând chiar mici seisme în sistemul instituțional românesc, numai pentru că a făcut o pasiune pentru șansele – minore oricum pentru orice sociolog și student în anul I la Științe politice – ale dnei Udrea? Era normal asta? Nu era mai normal ca dl Băsescu să lase o posteritate de dreapta consolidată, care să-și aleagă, eventual, un candidat mai bun decât Iohannis?”, s-a întrebat Emil Hurezeanu la Digi24.