Dezindustrializarea deformează o națiune și tu ca stat nu mai poți susține protecția socială. Mafia imobiliară s-a reunit cu mafia fierului vechi, cu unii lichidatori și au distrus industria românească. Dacă există industrie, există și transporturi și servicii, în amonte și în aval, există locuri de muncă și trai decent.
Investigarea tuturor capacităților de producție din România și salvarea locurilor de muncă actuale, impulsionarea creării de noi locuri de muncă cu capital românesc, ar trebui să fie primul obiectiv al Ministerului Economiei. Sunt adversara numărul unu a închiderii oricărei capacități românești de producție. In acest sens:
- Cer ca procedurile de insolvență să fie extinse la cel puțin 8 ani pentru a putea fi efectiv salvate capacitățile de producție rămase, așa cum recomandă bunele practici internaționale și cu atât mai mult cu cât la insolvența persoanelor fizice, restructurarea individuală este posibilă în 5 ani.
- Cer protecție juridică pentru evitarea riscului reputațional. Brandurile românești sunt călcate în picioare pe parcursul procedurilor de restructurare și nimeni nu răspunde.
- Cer ca politica de reindustrializare a țării să fie pe primul loc, iar politica monetară și investițională speculativă pe locul doi. Nu întâmplător, cancelarul Merkel a cerut reindustrializarea țării. Doamna Merkel a cerut schimbarea ordinii mondiale: nu investiții speculative, ci productive. Nu economie paralelă, ci economie reală susținută de politica monetară și de piața de capital.
Actualul guvern merge exact în direcția inversă interesului românilor și marchează un record negativ de investiții în ultimii 12 ani, insolvențe pe bandă rulantă, închideri de capacități de producție foarte greu de repornit ulterior și adâncirea găurilor negre în companiile de stat. În ansamblu, rezultatul net este îngrijorător: PSD cu Ponta a generat un nivel mai mic al investițiilor în economia românească în anul 2014 decât PSD cu Năstase în anul 2002, conform datelor oficiale ale INS.