Coruptia – asa cum a fost ea devoalata de cazul Oprescu – seamana in Romania cu una din acele bacterii seculare care rezista in pereti indiferent de actiunile de curatire, deratizare si igienizare prin care ai incerca sa o confrunti: functionarii vin si pleaca, primarii sunt alesi si sfarsesc in arest, cetatenii spera si sunt dezamagiti – dar ea, coruptia, supravietuieste in pardoseala, dosare si calculatoare si o tenacitate de organism viu.
Si ma gandeam ieri, vazand cum destructureaza procurorii reteaua infractionala a lui Sorin Oprescu, daca nu ar fi o idee eficienta ca, dupa ce castig primaria sectorului 5, sa propun DNA detasarea unui procuror in primarie pana facem curat in fiecare compartiment si procedura. Cu birou langa biroul primarului si tot tacamul: a cerut functionarul “comision” pentru reabilitari termice, urca frumos constructorul la biroul DNA si povesteste acolo ce s-a intamplat. Vrea cineva de la asistenta sociala o “atentie” ca sa ajute un sarac – saracul stie ca are cu cine sta de vorba. Se plang cei de la fonduri europene ca nu mai semneaza documente de teama procurorilor – ei fiind de buna seama prea incompetenti ca sa stie ce e corect si ce nu – atunci pot cere un sfat chiar de la sursa.
Este, fireste, mai degraba o metafora si o declaratie de intentii. Dar poate ar trebui sa ne gandim in mod serios la o solutie prin care sa luptam cat mai direct, inclusiv in dimensiunea preventiva, cu mecanisme ale coruptiei infipte adanc in zonele unde cetatenii dau piept zilnic si nemijlocit cu o administatie aparent imposibil de reformat.