Nu-i chiar usor sa iei mita – pare sa fie concluzia cazului Oprescu: ai nevoie de retea, de proceduri, de contrainformatii si bruiaj. Din opt ore de munca, vasazica, vreo patru trudesti doar ca sa pregatesti momentul dulce in care o sa ridici pernuta sub care subordonatii trebuie sa aseze peschesul de 15.000 de euro; nu-i de mirare, in acest caz, ca ai probleme cardiace grave dupa doar sapte ani de furat prudent si temeinic.
Daca, prin absurd, Sorin Oprescu ar fi investit o mica parte din timpul petrecut cu mana intinsa dupa comision ca sa caute solutii la problemele Bucurestiului, am fi avut acum, de pilda, cea mai verde si mai eco capitala europeana. Ar fi ascultat si acceptat proiectele unor arhitecti exceptionali si am fi renuntat la Zidul inutil si obez al Parlamentului, plantand pe dealul Arsenalului, in curtea murdara, prafuita si absurd de mare a Legislativului cea mai mare gradina-padure dintr-un oras de importanta Bucurestiului. Ar fi continuat aceasta uriasa promenada verde pentru copii, parinti, bunici, biclisti sau iubitori de animale cu impadurirea similiara a Parcului Izvor si a maidanului uitat din jurul Casei Academiei (fostul Uranus distrus de Ceausescu); legata conceptual de Parcul Carol si Parcul Tineretului, apropiate si contigue, aceasta Mare Gradina a Bucurestiului ar fi devenit o atractie turistica pentru Capitala.
In aceeasi zona – care va deveni Centrul Vechi al Sectorului 5 – Oprescu ar fi putut lua in calcul doua tinte turistice majore: restaurarea Palatului Bragadiru şi promovarea potenţialului său arhitectural, precum si refacerea Pietei de Flori ca spatiu reprezentativ pentru Bucurestiul deopotriva modern si clasic. Ascunse de Ceausescu intr-o cusca de blocuri, Palatul Bragadiru si Piata de Flori sunt doua bijuterii turistice pe care le vom scoate la lumina imediat dupa preluarea Primariei in sectorul 5.
Pentru ca – devine tot mai limpede – potentialul urias al Capitalei, istoria sa spectaculoasa si nestiuta sunt ingropate sub munti de idolenta atunci cand politicienii isi pierd jumatate din zi organizand primirea mitei sau meditand la complexitatea misterioasa si amenintatoare a verbului “a fi” la persoana a III-a.