Istoricii spun, pe buna dreptate, ca cele doua Razboaie Mondiale au fost, in fapt, un singur mare razboi separat de un scurt armistitiu. Ca pacea de la Versailles a fost doar ragazul prin care combatantii si-au tras sufletul si si-au refacut fortele.
Aceasta teorie a unei durate istorice lungi taiate in doua secvente pare si mai adecvata atunci cand privim in aceste zile la revolutia #Colectiv in relatia cu Revolutia din 1989. In fapt, revolutia #Colectiv reprezinta doar partea a doua, putin amanata, a Revolutiei din 1989. Atunci, in decembrie, au fost atinse obiective politice si economice urgente: pluralism, economie de piata, directie occidentala. In ciuda tuturor rezistentelor de parcurs, toate aceste directii au fost bifate.
A fost, insa, o forma fara fond: pluralismul s-a facut cu oameni proveniti din acelasi Ancien Regime, economia de piata s-a bazat pe banii statului, directia occidentala a fost indicata de personaje cu moravuri levantine. Si asta pentru ca Revolutia din 1989 nu a putut urmari si obiective morale: s-a schimbat doar cadrul, nu s-a schimbat captuseala interioara; s-au schimbat ritualurile, nu si moravurile.
A fost nevoie de doua episoade scandalos de tragice, care amintesc de aberatiile regimului Ceausescu (moartea politistului Gigina si incendiul din Colectiv) pentru ca societatea sa gaseasca resursele si indignarea necesare pentru a duce la capat explozia din 1989. Revolutia #Colectiv isi propune, in fapt, sa transforme in fond formele din 1989. Sa occidentalizeze, sa civilizeze si sa profesionalizeze autentic Romania.
Revolutia inceputa in anul 1989 se termina - dupa o lunga reactiune - abia in anul 2015.