Situația este absurdă. 2,4 milioane de salariați români au salariul minim pe economie sau mai mic în luna noiembrie a anului 2015, ceea ce reprezintă 40% din numărul total al salariaților activi în prezent. Dintre aceștia, 1,6 mil au normă întreagă, iar 0,7 mil lucrează cu normă parțială. Cea mai mare parte a salariaților activi cu salariul minim sunt încadrați în sistemul privat, doar 56 de mii de persoane cu salariul minim fiind bugetari în prezent, iar numărul celor din urmă va scădea după aplicarea ultimei creșteri salariale cu 10%. O familie nu se poate întreține decent cu un salariu minim (chiar dacă a ajuns la 42% din câștigul mediu brut pe țară), nici măcar cu două salarii minime.
Din estimările mele, cel puțin jumătate dintre ei sunt încadrați cu salariul minim sau mai puțin în contractul de muncă pentru a evita plata taxelor la stat, fiind plătiți mai mult în realitate, așadar la negru. Mulți angajatori corecți mi-au descris uluirea salariaților noi când li se spune că salariul integral negociat va fi pe cartea de muncă, căci s-au obișnuit altfel la angajatorii anteriori. Or aici, ITM nu își face serios controalele și ar fi timpul să purceadă la verificări minuțioase ale salariaților cu venitul minim pentru a-i proteja pe angajatorii corecți în competiția deformată de evaziune și pentru a le proteja veniturile la bătrânețe, adică pensiile, salariaților încadrați incorect azi cu venitul minim.
Responsabilitatea trebuie atașată libertății individuale și încurajată de autorități. Protecția concurenței loiale este un principiu liberal fără de care nu se poate construi o democrație puternică liberală.