Interesul special pentru Coran a început imediat după atentatele comise în luna ianuarie împotriva redacţiei Charlie Hebdo, scrie rfi.ro. Citez dintr-un articol publicat pe această temă de cotidianul Le Monde: "Şocaţi, stupefiaţi, mulţi francezi şi-au manifestat setea de a înţelege, nevoia de a găsi explicaţii inteligibile în spatele barbariei. Există vreun raport direct între cartea sfîntă a islamului şi actele teroriste ale Organizaţiei statul islamic care comite masacre în numele religiei?" Iată întrebarea care revine în dezbateri şi la care încearcă să răspundă numeroşi specialişti, istorici şi filozofi.
Foarte apreciate au fost aşa-numitele eseuri sau cărţi de introducere a cititorului în universul religiei musulmane. Printre ele şi o carte intitulată "Mică introducere în islam" semnată de un preot asasinat în 1996 în Algeria, Pierre Claverie. Căutată a fost şi o carte scrisă de Abdennour Bidar intitulată "Pledoarie pentru fraternitate". Iată şi un alt titlu interesant "L’islam dévoilé" (titlu pe care l-am pute atraduce prin "Islamul fără voal"). Doi specialişti în istoria religiilor, canadienii Claude Simard şi Jérôme Blanchet-Gravel, explică în lucrarea lor de ce islamul va continua să joace un rol preponderent în actualitatea mondială. "O bună parte dintre marile întrebări care agită astăzi lumea sunt legate de islam ca sistem politico-religios. Să ne gîndim doar la criza din Orientul Apropiat, la conflictul israelo-palestinian fără soluţie, la consecinţele Primăverii arabe, la integrarea imigranţilor musulmani în Europa şi în America de Nord, la terorismul islamist, şi aşa mai departe" arată cei doi specialişti. Concluzia lor, ca şi a altor autori de cărţi despre islam, este că occidentalii nu ştiu de fapt nimic despre lumea musulmană şi despre islam, şi că acest vid cultural trebuie cît mai repede "umplut" cu cunoştinţe şi informaţii.
Un scop similar şi-a propus în această perioadă şi canalul de televiziune Arte care a programat şapte filme documentare intitulate "Isus şi islamul". Realizate de doi buni cunoscători ai acestui domeniu, Gérard Mordillat şi Jérôme Prieur, aceste filme încearcă să-l ducă pe spectator în perioada cristalizării istorice a islamului, cu un accent pe anumite pasarele între creştinism şi islam. Pentru necunoscători lucrul pare stupefiant, spun ei, dar numele lui Isus este menţionat de vreo 12 ori în Coran, ca şi numele fecioarei Maria de altfel.
Marea problemă pare să fie însă alta, cînd vine vorba de cartea sfîntă a islamului: cum ea este considerată ca emanînd direct de la divinitate, acest statut "special" a descurajat ulterior opera de interpretare critică, fapt care nu s-a întîmplat cu Biblia. Iar cei mai "timizi" în materie de reflecţie critică au fost intelectualii musulmani, adică exact cei care are fi trebuit să-şi asume această misiune. Iar atunci cînd acest demers critic este făcut de filozofi şi istorici occidentali, el nu are rezonanţă în lumea musulmană.
Filozoful francez Michel Onfray a recenzat, de exemplu, versetele din Coran care justifică războiul sfînt, şi a identificat în jur de 250, dintr-un total de 6235. În acest "ocean de sînge", spune filozoful într-un interviu, se găsesc şi cîteva fraze care invită la toleranţă, dar ele se pierd într-un fel de corp de reguli care structurează practic gîndirea musulmanului. Pentru că, mai arată Michel Onfray, Coranul propune ierarhii precise: musulmanii sunt în vîrful piramidei, apoi urmează creştinii, apoi evreii, apoi celelalte naţii. Tot aşa, musulmanul care crede cu fervoare este superior musulmanului care se dovedeşte doar un simplu practicant, după cum bărbatul este superior femeii iar bătrînii trebuie să impună respect tinerilor.
Michel Onfray este unul dintre filozofii francezi care au scris pagini extrem de critice în raport cu toate religiile, şi îndeosebi faţă de islam. Pe 27 ianuarie anul viitor era anuţată în Franţa o nouă carte a sa intitulată "Penser l’Islam" (A gîndi islamul). In contextul unor polemici apărute însă după atentatele de pe 13 noiembrie filozoful a anunţat că amînă publicarea acestei cărţi în Franţa şi că ea va apărea numai în străinătate. El a ţinut chiar să spună că în Franţa nu este posibilă nici o dezbatere serenă cînd vine vorba de islam.