Cand "traficantul de copii" devine protectorul libertatii de exprimare

Autor: Razvan Zamfir, jurnalist
Publicat: 18-02-2016 03:32
Actualizat: 18-02-2016 15:43

de Razvan Zamfir, jurnalist

In 2014, romanii au aflat ca viitorul presedinte al tarii, Klaus Werner Iohannis, si sotia sa Carmen au fost implicati in adoptia unor copii de catre o familie din Canada. Pentru unii dintre noi, informatiile nu erau inedite si nici de cea mai buna calitate. De fapt, despre presupusa participare in traficul de copii a profesorului de fizica, devenit ulterior inspector scolar si ales primar al Sibiului, ne-au vorbit inca din anii 2000 jurnalistii Marius Albin Marinescu si Oreste Teodorescu. Cel din urma a fost si amendat de CNA in 2007, pentru ca, in calitate de moderator la postul Antena 2, a permis invitatilor sai, jurnalistii Silviu Alupei si Marius Albin Marinescu – consacrati de OTV –, sa aduca grave prejudicii de imagine edilului din Sibiu.

Intre timp, Oreste Teodorescu a gasit in Klaus Iohannis o alternativa sanatoasa la Victor Ponta, desi Albin Marinescu a ramas consecvent luptei impotriva sasului „traficant de copii”.

Insa nu Marinescu, directorul ziarului local Justitiarul, a reusit sa transforme mitul urban al vanzatorului de copii in principala arma electorala a campaniei prezidentiale a PSD. Ci emisiunile dedicate de Antena 3, in precampanie si in campanie, subiectului. O publicatie locala, oricat de onorabila, nu are forta de a stigmatiza un politician national. Cea mai urmarita televiziune de stiri, in schimb, o poate face. Si in 2014, impreuna cu PSD, a facut-o.

Nu pot sti daca domnul Iohannis a intermediat adoptii sau acte comerciale care vizau copii. Evident, nu stiu daca a „traficat” copii, asa cum au lasat sa se inteleaga adversarii sai politici. Totusi, procurorii au stabilit ca acuzatiile nu se sustin, iar cliseul spune sa avem incredere in institutiile statului, chiar daca, ne confirma tocmai presedintele in exercitiu, uneori institutiile functioneaza „heirupist”, „nepotrivit” sau „discutabil”.

Stiu insa ca, intr-o perioada in care se vehicula inclusiv ipoteza potrivit careia copiii adoptati de canadieni ar fi devenit victime ale traficului de fiinte umane, am publicat in Expres Magazin o fotografie de la primul Craciun petrecut in noua familie. Vii, intregi, hraniti si – cel putin, aparent – fericiti. Fotodocumentul a fost ignorat, iar despre Klaus Iohannis a continuat sa se mai vorbesca in termeni de „traficant de copii” inca doua luni. Pana la alegeri, mai exact.

Pentru toti cei care nu au vazut fotografia publicata atunci, in octombrie 2014, dar au urmarit informatiile in cascada despre implicarea sa in adoptii dubioase, presedintele Iohannis a ramas sasul vanzator de copii despre care doamna Gabriela Firea amintea cu fiecare ocazie, in fiecare studio de televiziune.

Ei bine, pentru toti acestia, deloc putini, nu e oare greu de explicat cum a ajuns meditatorul evazionist cu sase case, samsar de copii in anii ‘90, ultimul mare aparator al libertatii de exprimare?

---

Citeste-l pe Razvan Zamfir si pe www.razvanzamfir.ro