Ce te faci când ai blocaj pe televiziuni și n-ai bani de outdoor și găleți cu zahăr, făină, ulei, când n-ai bani de brichete, pixuri, tricouri și turism electoral și când n-ai instituții la dispoziție și rețele financiar-electorale?
În primul rând faci o temă din asta. Dacă nu țipi, înseamnă că nu te doare. Te poziționezi ca atare. Dacă lumea nu te vede la televizor și nu-ți vede campania în mediile și modalitățile de comunicare și promovare clasice, va presupune că n-ai nimic de zis, că n-ai nicio ofertă și că nu te interesează să comunici cu alegătorii.
Într-adevăr, vechea clasă politică e sub urmărire penală, arestată la domiciliu sau în arestul poliției, condamnată, suspendată din funcții. Și pare retrasă și resemnată. Nimic mai fals. Financiar, mediatic și instituțional controlează în continuare jocul politic.
Obișnuim să-i acuzăm pe tinerii din noul val că nu se văd public. Nu întotdeauna e vina lor. Da, e adevărat că n-au experiența celor vechi dar n-au nici resursele, relațiile și rețelele celor vechi. Au accesul blocat la scena politică.
Credeți că Oprescu, Onțanu sau Vanghelie nu-și controlează în continuare teritoriile instituțional, mediatic, financiar sau organizatoric, singuri sau împreună cu PSD și mafiile teritoriale? Să nu uităm că mulți dintre politicienii care acum au dosare la DNA le au fiindcă au pus la cale rețele politice și electorale de finanțare, influență mediatică și control instituțional. Credeți că au pierdut controlul asupra celor pe care i-au finanțat din banii contribuabililor sau din șpăgile luate de la clienții economici? Credeți că nu-și mai controlează oamenii din televiziuni, rețelele de bătăuși de stradă, de intimidare și fraudă electorală?
De aceea pentru tinerii politicieni este vitală utilizarea mediilor alternative de comunicare și suportul rețelelor alternative. Adică social media și societate civică, public, lume, popor, gură cască (sau bystanders, cum le-ar spune Caragiale dacă ar fi milenial).