Jurnalistul Cătălin Striblea face o mărturie cutremurătoare, în contextul scandalului dezinfectanților din spitale. El arată că a fost la un pas de o situație extrem de gravă, ca urmare a unei infecții dobândite în spital.
”La patru zile după operația pe care am avut-o în urmă cu câțiva ani, am început să fac febră. Mi-a rămas cu totul în minte pentru că țin minte debutul violent. În salon era mai tot timpul cald și eu m-am trezit la amiază tremurând cumplit.
Mi-au pus două pături și am tremurat așa până când mi-au dat perfuzii. S-a repetat, apoi cu febră mare. Au curs zeci de ape de pe mine. Mă schimbau de trei-patru ori în două ore. Nu puteam să o fac singur, partea stângă a corpului nu mă ajuta. Alternam între friguri și călduri. ”O răceală”, am gândit tot timpul.
M-au verificat ORL-iști, pneumologi și nimănui nu-i era clar pe unde/ce era exact. Patru zile a durat toată povestea. Eram speriat cumplit. Nu pentru că mă băteam cu un microb, ci pentru că microbul mă împiedica să mă mișc, să fac exerciții cu mâna și piciorul care erau afectate.
Nu știu cum mi-am revenit. Nu știu ce-a fost. Știu când mi-am revenit. Alina vorbea la telefon cu o colegă de-a mea. Nu-și dădea seama că difuzorul telefonului era dat tare. ”Alina, dacă în patru zile nu i-a trecut febra, trebuie să te gândești la altceva.” Acel altceva îl voi fi auzit ceva mai târziu printre asistente, șoptit la ureche: ”ați luat ceva de la noi.”
În momentul acela, mi-am spus în cap că ”eu nu o să mă dau bătut aici.” și am hotărât că nu mai fac febră. Mi s-a spus mai târziu că doctorii mi-au dat antibiotice de cal. Operația era reușită, eu mă prezentam bine și toată lumea era îngrozită pentru că totul era zădărnicit de un nenorocit de microb.
A fost o infecție din spital? A fost ceva ce am luat de la un vizitator? Greu de spus. Și nici nu mai vreau să știu. Scriu rândurile astea pentru că azi, după ce am aflat că dezinfectarea spitalelor se face cu apă, îmi dau seama că am trecut prin urechile acului.
Eu am scăpat.
Sute de alți oameni au trecut însă prin asta. Doi dintre prietenii mei duc microbul cu ei în continuare. Au viața amară pentru că undeva, cineva a mințit și a furat. Au mințit și au furat de ani buni, Au plătit șpăgi și au avut parte de protecție.
Nu știu cum dorm noaptea acești oameni. Nu știu de ce dorm noaptea acasă. Nu știu cum ar putea să-i ierte cineva vreodată. Eu, nu”, scrie Cătălin Striblea, pe blogul personal.