Premium
Preşedintele chilian, Gabriel Boric, a procedat marţi la o remaniere majoră a cabinetului, la două zile după respingerea masivă a unei noi Constituţii pe care o susţinea, într-un moment în care au izbucnit ciocniri între poliţie şi studenţi reclamând mai multe resurse pentru învăţământ, scrie AFP preluat de agerpres.
Ambii au fost miniştri în guvernele fostului preşedinte de stânga Michelle Bachelet (2006-2010 şi 2014-2018).
"Acesta este poate, şi nu am de ce să mă ascund, unul din momentele cele mai dificile din punct de vedere politic cu care trebuie să mă confrunt", a declarat Gabriel Boric, aflat la putere din 11 martie, după anunţul remanierii care vizează "să dea o mai mare coeziune" guvernului.
Carolina Toha ocupă postul-cheie de ministru de interne, altădată ocupat de tatăl ei, José Toha, sub guvernul socialist al lui Salvador Allende (1970-1973), şi o înlocuieşte pe Izkia Siches, sub focul criticilor.
Giorgio Jackson, prieten apropiat al preşedintelui Boric de pe băncile universităţii, trece de la secretariatul general al preşedinţiei la Ministerul Dezvoltării Sociale pe care Jeanette Vega îl părăseşte după o controversă legată de un apel telefonic dat liderului unui grup radical indigen mapuche, Hector Llaitul, în prezent în detenţie.
La sănătate, Begona Yarza, criticată pentru gestionarea pandemiei, este înlocuită de Ximena Aguilera.
În pofida acestor schimbări, femeile sunt în continuare bine reprezentate în noul său guvern - el a promis paritatea când a fost ales - cu 15 femei şi nouă bărbaţi.
În apropierea palatului prezidenţial din La Moneda, unde a fost anunţată remanierea cabinetului, câteva incidente au marcat o adunare de studenţi şi liceeni, forţele speciale de poliţie utilizând gaze lacrimogene şi tunuri cu apă.
"Şi va cădea, şi va cădea, Constituţia lui Pinochet!" ori "Sunt bani pentru poliţie, dar nu pentru a studia!", au scandat manifestanţii cerând mai multe resurse pentru educaţie.
Chilienii au respins duminică cu 61,9% propunerea de nouă Constituţie care urmărea să o înlocuiască pe cea moştenită din perioada dictaturii lui Augusto Pinochet (1973-1990).
Aceasta urma să instaureze noi drepturi sociale, în special în ceea ce priveşte educaţia, sănătatea sau locuinţele, recunoaşterea drepturilor popoarelor indigene sau chiar dreptul la avort.
