Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză a jurnalistului Cristian Unteanu pe tema jocurilor pe care le fac liderii din Uniunea Europeană în vederea asigurării autonomiei strategice a continentului.
Adevărul:
Au început jocurile foarte mari, pe bani mulţi, primele proiecte care demarează acum în sensul promisiunilor făcute de şefii de state şi guverne din UE în domeniul construcţiei unei autentice apărări şi securităţi europene. Obiectivul este acela de a ajunge într-un orizont previzibil de timp la asigurarea autonomiei strategice a continentului nostru.
Deocamdată este limpede că a început în forţă proiectul de construire a noului avion european de luptă SCAF (Systeme aerien de combat) ce a fost iniţial anunţat de Franţa şi Germania şi căruia i s-a alăturat ulterior şi Spania. Este vorba de un avion de luptă de generaţia a VI-a, descris de proiectanţii săi drept „o mică armată comprimată într-un singur aparat“: are două motoare, este ultra-conectat, pilotat de la distanţă (dar având totuşi un pilot la bord pentru fiecare misiune) şi însoţit în zbor de o armadă de unităţi de sprijin (ceva similar cu arhitectura specifică frupului de sprijin din jurul unui port-avion). Atrage atenţia prezenţa dronelor dotate cu sisteme de rachete de croazieră, iar avionul va fi conectat în permanenţă cu sistemele de sateliţi militari, cu alte avioane şi sisteme de luptă din cadrul NATO şi cu sistemele de coordonare ale forţelor terestre şi navale. O machetă a acestui avion a fost dezvelită ieri la Salonul aerian de la Bourget, ocazie cu care s-au dat mai multe detalii tehnice extrem de interesante şi care sprijină spusele generalului Philippe Lavigne, şeful statului major al forţelor aeriene franceze: "Determinantă va fi capacitatea sa de a gera ansamblul datelor disponibile, de a accepta soluţii prezentate de IA (inteligenţa artificială) şi de acţiona în consecinţă. Sperioritatea noastră operaţională va fi garantată de conectivitate, de colaborarea între toţi actorii componenţi ai sistemului, fie că este vorba despre drone, de sateliţi sau de alte avioane de vânătoare."
Este oare util ca Europa să încerce să obţină o autonomie strategică în domeniul aerian? Întrebarea este firească şi are un răspuns politic şi unul militar. Din punct de vedere politic, ţările europene trebuie să decidă dacă, da sau nu, la un moment dat sau altul, vor vrea să iasă din dependenţa de acum, aproape absolută, faţă de americani şi linia lor foarte costisitoare de aprovizionare cu armament şi piese de schimb pentru avioanele cu care sunt dotate acum cea mai mare parte a statelor din UE. Dintre aceste, şase (Marea Britanie, Italia, Olanda, Belgia, Danemarca şi Norvegia) au ales deja F-35 ca bază a dotării forţelor lor aeriene pentru viitorul deceniu, Polonia este fata să facă acelaşi lucru, opţiuni în acest sens fiind exprimate de cea mai mare parte a ţărilor din Europa de Est. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Președintele Poloniei Andrzej Duda se întoarce în Polonia după vizita oficială de 6 zile în SUA, timp în care a reușit un adevărat tur diplomatic de forță. Nu ar fi o exagerare afirmația că nici un lider din Europa Centrală și de Est nu a reușit să organizeze un asemenea turneu în SUA în ultimii ani, în special pe timpul administrației lui Trump. La fel de important este faptul că prin intermediul acestui turneu politic oficial, Polonia redevine pentru SUA un punct de referință în UE, NATO și flancul estic în particular.
Dacă ar fi să punem în evidență aspectul de imagine, atunci ar trebui să începem de la momentul în care un avion F35 a zburat deasupra Casei Albe în semn de curtoazie față de vizita președintelui Duda împreună cu prima doamna a Poloniei. Desigur, a fost și o aluzie la semnarea acordului pentru cumpărarea celor 32 de avioane F-35 de către Polonia. Un asemenea gest nu a mai avut loc din 1949, fiindcă orice avion, în special militar, nu poate zbura deasupra unui anumit perimetru ce ține de Casă Albă și zona administrativă din Washington. Președintele Duda în schimb, după semnarea acordului politic, în timpul briefingului pentru presă i-a mulțumit lui Donal Trump nu mai puțîn de 10 ori. Cascadă de gesturi de curtoazie a continuat cel puțîn pe durata în care presidentele Duda s-a aflat la Washington.
Se poate spune că a fost o vizită din punct de vedere protocolar ideal pregătită de administrația prezidențială de la Varșovia. De ce este ea importantă? Ei bine, se știe că Donald Trump este o personalitate complexă, iar polonezii l-au studiat psihologic minuțios asigurându-și astfel prietenia lui D.Trump, prietenie care este așteptată să dea dividende în toamna, adică în mai puțîn de trei luni, atunci Trump va vizită Polonia, din câte se pare într-o vizită de cel puțîn două zile. Nu se știe încă dacă polonezii își vor atinge atunci obiectivul major: obținerea unei baze militare de proporții pe teritoriul Poloniei. Ambiția administrației acutale țintește o baza militară americană de cel puțîn 20.000 de soldați americani. Că să ne dăm seama de proprtii am putea compară acest obiectiv dorit cu baza Rammstein din Germania (cea mai mare baza militară americană din Europa) care numără aproximativ 34.000 de soldați americani.
La fel de important, pentru administrația Duda, relația cu SUA va fi una din pietrele de temelie în campania pentru alegerile prezidențiale din Polonia. Trump are un rol nu numai imagologic, dar și ideologic fiindcă apelează la sentimentele și percepțiile electoratului conservator și naționalist printr-un transfer de imagine și clișee ideologice cu privire la migrație, relația cu străinii și atitudinea față de avort, doar că să menționăm câteva aspecte. (Mai multe detalii AICI)
republica.ro:
„Chiar vreți să veniți la guvernare?…” i-a întrebat premierul Viorica Dăncilă pe parlamentarii opoziției parlamentare. Răspunsul cinstit este că NU. Nimeni nu are acum interesul să rânească după PSD cu un an înainte de alegerile la termen.
Întrebarea cinstită a doamnei premier ar fi trebuit să sune așa: „Chiar vreți să veniți la guvernare după noi?” Oricine vine la guvernare după PSD va trebui să înceapă un vast șantier de renovare a țării. Să repari tot ce a stricat Liviu Dragnea în Justiție și Darius Vâlcov în economie și să scuturi statul de clientela politică ce stă agățată ciorchine de orice instituție - pentru asta îți trebuie forță politică adevărată, nu o majoritate parlamentară volatilă. Adică să ai nu doar Guvernul, ci și un Parlament solid, care să te susțină în deciziile grele de guvernare. Pentru că ele, inevitabil, vor veni.
Sigur, PNL și USR erau obligate de votul din 26 să depună moțiune, deoarece votul covârșitor împotriva PSD cerea căderea Guvernului. Însă partidele de opoziție au mai crescut, s-au mai fript cu ciorba guvernării tehnocrate și au înțeles să nu se arunce ca fata mare la măritat. N-au dorit să intre la guvernare, știind că vor fi în permanență sabotate de un Parlament majoritar PSD-ALDE. Nu poți să guvernezi când ai frâna de mână trasă în permanență. Nu poți să vii să plătești nota după ce 3 ani de zile PSD a ținut-o într-un festival al populismului iresponsabil.
De asta cei din opoziție nici nu s-au întrebuințat foarte mult la moțiune. De asta scopul lor nedeclarat a fost să facă o figură frumoasă și să piardă decent, ca băieții de la fotbal. Din acest punct de vedere, oricât de cinic ar suna, PNL și USR au câștigat azi reușind să mai țină în viață cel mai incompetent Guvern din ultimii 30 de ani: dacă miza lor este dezintegrarea PSD și accederea legitimă la guvernare (adică Guvern+Parlament), jocul nu era pentru azi, ci pentru 2020. Faptul că au reușit să convingă PMP, ProRomânia și UDMR să vină alături în acest proiect punctual dă o nouă perspectivă a capacității de negociere a partidelor din opoziție. (Mai multe detalii AICI)
