Premium
Am citit o știre care m-a lăsat fără cuvinte. Anunța faptul că 11 medici și 6 asistenți medicali vor ajunge cu un avion militar în Italia pentru a da o mână de ajutor în spitalele italiene. Nu am putut să nu mă întristez. Foarte frumoasă inițiativa României, păcat însă că este pusă în practică într-un moment nepotrivit!
Să ajuți, îmi veți spune, este întotdeauna un lucru pozitiv. Sunt de acord și eu, în majoritatea cazurilor, dar în acest caz nu prea. Știm toți foarte bine că în viață lucrurile trebuie făcute în momentul potrivit, iar acesta nu îmi pare momentul oportun pentru ca medicii români să ajute alte state, când în unele locuri din România situația din spitale este un dezastru. (E destul dacă ne gândim la situația din Suceava și din Arad).
Trăiesc în Italia și iubesc țara aceasta aproape la fel de mult ca România și m-aș fi bucurat foarte mult să fi aflat o asemenea veste în momentul în care Italia avea cu adevărat nevoie, nu după o lună și jumătate de când Italia a intrat în lupta împotriva Coronavirusului și după șase zile în care îmbolnăvirile din cauza acestui virus necruțător au început să scadă.
M-aș fi bucurat să văd această știre din două motive: pentru că aș fi citit într-un asemenea anunț un gest de solidaritate demn de apreciat, dar și pentru că m-aș fi gândit că în acest fel medicii români vor dobândi experiență pentru a putea lupta apoi cu boala și în România.
Dar acum nu, acuma mi se pare doar un gest disperat, un gest făcut mai mult spre ajutorul nostru decât spre ajutorul italienilor, mai mult pentru că situația începe să scape de sub control în România și medicii își dau seama că nu prea știu ce e de făcut.
Și medicii italieni au învățat, probabil, din propriile greșeli. Situația este una nouă, nemaiîntâlnită, despre care nu au putut ști multe lucruri de prin cărțile pe care le-au studiat. Dar ce bine era dacă ar fi fost prevăzători, dacă s-ar fi gândit să vină în Italia să ajute și să învețe mai repede!
de Lucia Ileana Pop
