Premium
În opinia jurnalistului Cristian Unteanu, miza alegerilor de marți din Israel nu este dată doar de stabilirea partidului victorios, ci și de efectele acestui vot asupra păcii şi securităţii întregii regiuni.
Adevărul:
Două partide îşi dispută victoria în această rundă a alegerilor anticipate: Likoud, condus de actualul prim-ministru Beniamin Netanyahu, şi Kahol Lavan, al cărui lider este generalul Benny Ganz, fost şef al armatei israeliene.
Mizele acestea, pe fond, înseamnă confirmarea pe care electoratul israelian o va da uneia dintre cele două opţiuni care constituie oferta esenţială a candidaţilor şi poate determina efecte de profunzime asupra păcii şi securităţii întregii regiuni şi, mai departe, să arate că, pe plan mondial, există posibilitatea de refacere a hărţilor geografiei politice. Şi iată de ce.
Oferta lui Netanyahu constă în promisiunea absolut fermă ca, în cazul în care el va fi câştigătorul, să anexeze imediat întreg ansamblul coloniilor evreieşti din valea Iordanului, zonă strategică care reprezintă aproximativ 30% din Cisiordania ocupată, „anexare imediată“ care ar prelua oficial teritoriul în corpul statului Israel. Mesajul este clar: „...anunţ intenţia mea de a aplica, cu următorul guvern, suveranitatea Israelului asupra Văii Iordanului şi a nordului Mării Moarte“.
Mai promisese acest lucru, la modul general, cu câteva zile înainte de alegerile din 9 aprilie, dar, de data asta, are şi calendarul şi prima zonă pe care o va prelua Israelul, acolo unde, conform organizaţiei israeliene Btselem, trăiesc aproape 65.000 de palestinieni. Situaţie cel puţin ciudată şi care poate evolua dramatic. Chiar dacă Netanyahu a precizat că anexarea nu va cuprinde oraşele palestiniene din zona, Ierihon spre exemplu, chiar dacă, odată realizată mişcarea, vor fi doar nişte enclave izolate şi complet înconjurate.
Situaţia poate evolua spre explozie deoarece cea mai mare parte a Văii Iordanului face parte din „Zona C“ (în definiţia planurilor de pace de la Oslo recunoscute de Naţiunile Unite) şi care acoperă aproximativ 60% din întregul Cisiordaniei, în principal administrată acum de Israel, dar nu (încă) parte componentă a teritoriului Israelului.
Şi aici este miza geostrategică. O eventuală aplicare a suveranităţii statului Israel asupra unui teritoriu ocupat prin forţa armelor înseamnă o modificare a graniţelor statului. Caz în care propunerea „aplicării suveranităţii“ este oare o chestiune strict internă a statului Israel sau înseamnă cu mult mai mult şi deschide larg porţile acceptării principiului anexării de teritorii pe baza forţei sau a acţiunilor ostile purtate într-o formulă oarecare de război hibrid? În acest caz, putem oare să trasăm o paralelă între cazul Crimeei şi eventuala anexare viitoare anunţată de Netanyahu?(Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
În noul Birou Național al USR, recent ales la Congresul de la Timișoara, din 24 de membri, 10 (zece) sunt din București), câte doi din Brașov, Cluj, Sibiu și Timiș, iar câte unul din Neamț, Constanța, Brăila, Argeș, Arad și Diaspora. Din cei șapte vicepreședinți, trei sunt din București. Mai trebuia puțin și bucureștenii dominau în mod absolut structura de conducere a USR.
Din Moldova este un singur membru în Biroul Național al USR, Iulian Bulai, din filiala Neamț, care s-a clasat pe locul 1 ca nr. de voturi și a devenit și vicepreședinte, unul din cei șapte amintiți. Dar e singurul din regiune intrat în BN. Singur din cele opt județe ale Moldovei.
În urmă cu multe luni, în perioada în care partidele își desemnau candidații pentru europarlamentare, am vorbit cu un prieten despre lipsa moldovenilor pe locurile eligibile ale USR. Nu-i dau numele prietenului meu userist pentru că nu asta contează aici. La această observație, el mi-a spus că meritocrația contează în alegerile derulate în USR. Și că asta este o valoare liberală (trimiterea era la convingerile mele).
I-am spus atunci prietenului meu userist că dincolo de teoria cu meritocrația, în privința acestor alegeri este vorba de rețea, dar mai ales de notorietate. Iar notorietatea n-are nicio legătură cu meritocrația. Dar niciuna.
De aceea și câștigă bucureștenii în număr mare și mereu când competițiile politice sunt bazate exclusiv pe notorietate, chiar dacă mascată în meritocrație. În cazul USR este vorba și de faptul că încă sunt mai ales „între ei”, în centrul lor de putere, cu atât mai mult cu cât știm că așa a și pornit USB-ul (Uniunea Salvați Bucureștiul). În primul rând ei apar în media cu vizibilitate națională, mai ales la televiziuni, pentru că sunt acolo tot timpul. Urmează ardelenii, care au „lipici” din motive diverse, și de autoidentificare, și de rețea. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Luni, în primele ore de tranzacţionare, cotaţiile petrolului au înregistrat cele mai mari creşteri din cel puţin ultimele trei decenii, reînviind speculaţiile că preţurile pot urca şi la 100 de dolari barilul, de la 59,4 de dolari barilul, cu cât era tranzacţionat ieri petrolul destinat pieţei americane, şi 65,4 de dolari barilul, cotaţia de ieri a Brentului - referinţa internaţională.
Atacurile, după unele surse cu drone, asupra celei mai mari facilităţi saudite de procesare a petrolului, cea din Abqaiq, şi a exploatării învecinate Khurais, au redus la jumătate producţia Arabiei Saudite şi au fost revendicate de rebelii Houthi din Yemen, o ţară devastată de un lung război civil. Conflictul este considerat o extensie a tensiunilor dintre Iran şi Arabia Saudită, rebelii Houthi acţionând ca proxy pentru Iran. Ei au spus că au folosit un roi de drone pentru a produce pagube uriaşe - se vorbeşte de 10 drone care şi-au atins ţinta. Secretarul de stat SUA Mike Pompeo a declarat că asaltul poartă amprenta Iranului, o ţară cu care Washingtonul are relaţii tensionate. Guvernul de la Teheran a respins acuzaţiile. Există însă şi suspiciunea că vinovaţii sunt miliţiile şiite din Irak, care ar fi folosit rachete de croazieră. Cert este că atacurile au reuşit să penetreze apărarea militară saudită şi au atins inima producţiei şi exportului de petrol a Arabiei Saudite. Ţintele se află în apropierea capitalei Arabiei Saudite, Riyadh, şi la doar 100 de kilometri de bazele militare americane din Bahrain. Arabia Saudită este cel mai mare importator de armament din lume. Această ţară este, de asemenea, cel mai mare exportator de petrol din lume. Secretarul de stat Pompeo a declarat că nu există nicio dovadă că loviturile au venit din Yemen şi că acesta este un „atac fără precedent asupra sursei de energie a lumii“. Alţii au descris atacurile ca pe o lovitură dată uneia dintre principalele artere ale economiei globale. Unii observatori s-au grăbit să ceară un răspuns internaţional coordonat, puternic şi rapid pentru potolirea ambiţiilor Iranului.
Creşterea record a preţurilor petrolului în urma loviturilor, de 20% în cazul Brentului, nu putea veni într-un moment mai rău pentru economia mondială, deja în încetinire puternică, notează Bloomberg. Severitatea efectelor va depinde de cât de mult timp vor persista preţurile ridicate, însă escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu şi şocul iniţial al saltului cotaţiilor vor eroda şi mai mult încrederea companiilor şi consumatorilor, deja afectată de războiul comercial dintre SUA şi China. (Mai multe detalii AICI)
