Premium
Secția specială este, fără discuție, cea mai periculoasă armă politică inventată de „penali” de la revoluție încoace, susține jurnalista Andreea Pora într-un editorial pentru Revista 22, punctând că episodul Kovesi „este doar avanpremiera marelui spectacol în care justiția va ieși din scenă târându-se în genunchi, cu lanțuri la picioare și biciul stăpânului politic lovindu-i spinarea”.
„Nu există niciun dubiu că Secția Specială își va juca rolul care i-a fost atribuit cu abnegație și loialitate fată de stăpânii săi politici, ignorând procedurile și sfidând Codurile penale și, mai ales, nedând socoteală nimănui. Profesionalismul sau buna-credință ies din discuție. E suficient să ne uităm la acuza de luare de mită care i se aduce lui Kovesi în primul dosar (adică i-o aduce Ghiță) ca să avem imaginea completă a felului în care lucrează Secția. A băgat Kovesi în buzunar banii pentru aducerea în țară a lui Nicolae Pop, bani pe care Poliția Română susține că i-a plătit ea? Nici măcar Secția Specială nu a îndrăznit să afirme asta. Care e beneficiul ”mitei”, în folosul cui a fost dată ea? Adina Florea nu a știut să explice, pentru că scopul e altul: distrugerea credibilității lui Kovesi. Dar acuza din al doilea dosar (cel în care sunt implicați procurorii Negulescu și Onea de la Ploiești, cazul Vlad Cosma) că Laura Kovesi ar fi dat o circulară prin care a admis ca un martor real să fie audiat și ca martor acoperit? Păi asta se face frecvent în situația în care martorul real e amenințat, cum prea bine ar trebui să știe Florea și Stan. Iar judecătorii care au acceptat ( fără acordul lor putea să dea Kovesi zeci de circulare) audierea martorului cunoșteau cele două identități ale sale, că așa e practica. Ce să mai discutăm de ”represiunea nedreaptă”? Adică dacă un procuror cere condamnare cu executare, iar apoi inculpatul e achitat ( nu e cazul clanului Cosma unde procesul de reia de la zero) se cheamă represiune nedreaptă? Stim că ăsta e visul penalilor, dar deocamdată legislația europeană și chiar cea românească e clară în privința asta: e nevoie de intenție, care trebuie dovedită. În instanță.
Am pus toate acestea cap la cap pentru a înțelege de ce magistrații continuă să protesteze chiar și după ce Tudorel Toader a renunțat la câteva articole controversate din Ordonanța 7, dar nu și la cele care vizează Secția Specială. În doar câteva luni de activitate a Secției, cei mai mulți magistrați au înțeles că asupra lor a fost pusă o ghilotină la a cărei manetă se află nu doar politicienii și toți cei aflați în sfera lor de interese, ci toți inculpații care vor face potecă spre Secție. Au înțeles că justiția va fi transformată în sclava politicului dacă această secție va continua să existe. Doar magistrații care cred că se află sub protecție politică nu reacționează sau chiar o apără. Dar protecția politică se schimbă o dată cu stăpânii, așa funcționează România, iar cei care azi pupă inele s-ar putea ca mâine să ajungă pe mâna Secției. Puțină imaginație și meditație asupra viitorului nu dăunează nimănui. Sau un scurt recurs la înțelepciunea populară: cine sapă groapa altuia cade chiar el în ea.
Unul dintre magistrații cu care am stat de vorbă a ridicat o problemă interesantă. Acum, dacă împotriva unuia dintre magistrații de la Secția Specială, Adina Florea sau Gheorghe Stan, de exemplu, se face o plângere, cine o instrumentează? Se judecă ei între ei? Răspunsul e evident: nu își vor deschide singuri dosar. Dar în viitor, când s-ar putea ca Secția să aibă alți șefi și alți stăpâni? Să zicem că Kovesi va fi achitată, ei, atunci, Florea și Stan ar putea fi acuzați de ”represiune nedreaptă”, iar încadrările pe care se aude că le pregătesc unor procurori care lucrează în dosarele sensibile ale momentului, pot cădea sub incidența unor plângeri de abuz în serviciu și câte și mai câte. Atenție mare deci, jocul cu punerea justiției sub control politic e riscant. Mai riscant ca niciodată și asta pentru că lucrurile au fost împinse dincolo de linia roșie.
Pe termen scurt, rezolvarea situației e la Curtea Constituțională, care pe 13 martie trebuie să judece contestația depusă de PNL și USR împotriva legii de înființare și operaționalizare a Secției speciale. O întrebare retorică: merită ca pentru unii din categoria Dragnea să arunce justiția în aer? Iar dacă judecătorii CCR nu ajung la un răspuns, să se gândească la câte achitări, trimiteri în judecată, semnături pe diverse acte au la activ în carieră. Pe termen mediu și lung, un cuvânt greu îl vor avea Comisia Europeană și Parlamentul, care au ocazia să vadă cu ochii lor ce îi poate pielea puterii de la București. Iar ceea ce văd poate fi un excelent motiv pentru măsuri dintre cele mai dure.”, scrie Pora.
