Andrei Pleșu îl face praf pe Iohannis: Am o PROBLEMĂ

Scriitorul Andrei Pleșu are o ieșire virulentă la adresa președintelui Klaus Iohannis, pe care îl acuză de amatorism în ceea ce privește gestionarea funcției prezidențiale. În opinia lui Pleșu, Iohannis comite multe erori din cauza faptului că nu are consilieri la Cotroceni.

”Am o problemă tot mai mare cu dl preşedinte. Sînt în continuare bucuros că l-am ales, evacuînd, astfel, perspectiva de a avea la vîrf un zglobiu şi iresponsabil titirez. Dar, în clipa de faţă, nu mai ştiu ce vreau de la dl Iohannis şi nici la ce mă pot aştepta de la dînsul. Nu mai ştiu dacă prefer să-l „aud” tăcînd, sau să-l ascult vorbind. Tace adesea cînd trebuie să spună ceva şi vorbeşte cînd nu e cazul şi cum nu e cazul: solidar cu „drama” Antenei 3, iar apoi spălîndu-se pe mîini de propriile declaraţii, solidar cu guvernul instalat de el însuşi, iar de curînd spălîndu-se pe mîini de acelaşi guvern.

Prost sfătuit (sau nesfătuit), dar de o neinspirată siguranţă de sine, preşedintele ţării tinde spre prezenţa monotonă a unei scheme. Spune banalităţi cu un aer suveran, defilează cu ştaif prin faţa naţiunii şi nici în afară nu face cine ştie ce impresie. E grav că nu are un purtător de cuvînt. E grav că nu are un consilier pe politică externă. Şi nu-l ajută prea mult să-l aibă consilier pentru cultură pe domnul Sergiu Nistor, o veche prezenţă „discretă” pe scena „demnităţilor” autohtone, despre ale cărui impozante performanţe profesionale eu unul nu ştiu nimic.

Las`că nici Dan Mihalache nu era mai breaz! Tocmai bun de ambasador la Londra… Cît despre competenţele în materie de cultură ale dlui Iohannis – pe care le-am văzut la lucru în cazul Vlad Alexandrescu – am toate motivele să fiu simultan amuzat şi trist. În alt context – şi prin contrast cu gălăgia regăţeană – comportamentul sumar al domnului preşedinte mi l-ar face (şi mi l-a făcut) simpatic.

M-ar înduioşa, întrucîtva, laconismul său, dacă mi-ar fi vecin, sau coleg de catedră la un liceu din Ardeal. Dar el este preşedintele ţării! Iar în această poziţie ar trebui să „livreze” mai mult, mai adecvat, mai precaut. Singura rază de speranţă în afacerea Ministerului Culturii e reacţia spontană, publică, a unor oameni, care au ieşit în stradă să protesteze. (Încă un punct bun pentru dl Cioloş: a ieşit şi el să dialogheze cu ei). Există, aşadar, (încă), reactivitate dinaintea arbitrarului, a erorii, a bezmeticiei naţionale. Cine ştie? Poate o să mai avem, măcar din cînd în cînd, noroc…”, scrie Andrei Pleșu, pe blogul său de la Adevărul.