Premium
Apropierea Zilei Naționale sărbătorită la 1 Decembrie renaște discuțiile privind și Imnul Național al României: ”Deșteaptă-te, române!”
Filosoful Andrei Pleșu și psihologul Daniel David au purtat o discuție savuroasă despre poporul român. „Eu am o problemă cu imnul nostru național”, a mărturisit scriitorul, care a prezentat reflecții despre români ale unor mari gânditori precum Caragiale, Eminescu, Goga.
La evenimentul „O conversație despre 30 de ani de România”, organizat de Asociația Rethink România, la Institutul Francez din București, filosoful Andrei Pleșu și psihologul Daniel David au discutat despre trăsăturile poporului român, relatează Adevarul.
„Fiindcă vorbeam de euforia naufragiului și de o tentă așa sumbră, pe care o savurăm uneori. Ne place să ne văităm, ne place să ne arătăm victime, dar eu am o problemă cu imnul nostru național: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte / În care te adânciră barbarii de tirani”. Ai o lume care e împotriva ta și dormi ca... nesimțitul și tu nu faci nimic”, a susținut, mucalit, Pleșu.
Filosoful și-a notat cum începe imnul maghiar: „Doamne, binecuvântează-l pe maghiar cu bunăvoie, cu belșug!”. „E ceva mai tonic, totuși” – a comentat Pleșu.
El a adus în discuție și imnul înălțător și mobilizator al Uniunii Europene – „Odă bucuriei” a lui Beethoven, comparându-l cu al României. „Imnul României te pune dintr-o dată într-o poziție de mahmureală bătută din toate direcțiile de cine a vrut. Este ceva demobilizator, din păcate. Și trebuie și la asta să ne gândim, poate puțin”, a opinat filosofiul.
Psihologul Daniel David a analizat mai „îngăduitor” imnul, subliniind că românii aveau nevoie de astfel de versuri mobilizatoare în momentul în care acesta a fost compus. „Eu aici sunt un pic mai îngăduitor. În sensul că mă gândesc când s-au scris versurile, prin 1848. A fost o revoluție, am avut nevoie de o anumită muzică, am avut nevoie de exagerări atunci. Am avut nevoie să avem o soartă la care să se închine ceilalți. Am avut nevoie de un de un mecanism mobilizator.”, consideră David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Dar tot el recunoaște că odată aduse în actualitate, versurile nu mai sună așa de bine. „Ne întrebăm ce soartă să avem și ceilalți să se închine la ea, că nu sună prea bine în prezent. Dar repet, eu sunt mai îngăduitor gândindu-mă în ce context a apărut și gândindu-mă care sunt versurile care se cântă la în mod oficial, primele două, a patra și ultima, care totuși sunt mai rezonabile?”, a susținut psihologul de la Babeș-Bolyai.
Eminescu actual: „Toate numirile în funcțiuni nu se fac după merit”
„Nu suntem noi primii români care avem unele bombăneli”, a precizat Andrei Pleșu, aducându-l în discuție pe nemuritorul Caragiale, care arăta în textul său numit „Românii verzi”: „A iubi neamul său este peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri. Un neam nu poate avea vrăjmaș în propriile sale defecte. Vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.”
Andrei Pleșu a continuat cu alt citat din Caragiale: „Într-o țară ca a noastră, unde când afirmi ceva nu ți se cer și dovezi, unde spiritul public nu are niciun element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe terenul științei de stat, reaua-credință este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputațiuni”
„Cât de cât de actual este”, a comentat Daniel David. „Avem tradiție”, a replicat Andrei Pleșu.
Filosoful a redat din scrierea lui Mihai Eminescu, care arăta cum se fac numirile în societatea românească: „Toate numirile în funcțiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputații, care la rândul lor atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate la fiece centru de județ. Aceste comitete își împart toate în familie. Ele creează din banii județelor burse pentru copiii patrioților trimiși în străinătate să numere piețele de pe bulevarde. Ele decid a se face drumuri județene pe unde patrioții au câte un petec de moșie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuție, fie sub cea de prestațiune, se scurge direct or indirect în buzunar unui patriot”.
Goga: „Avem o epidemie de înfricoșătoare de meningită morală”
Filosoful Andrei Pleșu a continuat cu Eminescu, care spunea: „Dar domnilor, mi-e rușine să fiu român, dar ce fel de român? Român care vrea a fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și al naționalității. Așa român de paradă, mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită cu gura. Ceea ce se simte și se respectă adânc se pronunță arareori. Evreii cei vechi n-aveau voie să pronunțe numele Dumnezeului lor. Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale.”
A urmat citat din Octavian Goga: „Țară de secături, țară minoră căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, iar boala o avem în suflet, e o epidemie de înfricoșătoare de meningită morală.”
La rândul său, Emil Cioran spunea: „În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic.”
David: „Nu suntem mai puțin creativi, n-avem un nivel de inteligență mai scăzut”
Daniel David a susținut că în „Psihologia poporului român” a studiat și aceste aprecieri ale unor mari gânditori români, dar a analizat și datele concrete existente cum privire la modul în care românii se percep.
„Uitându-mă la potențialul nostru de inteligență și creativitate - și am făcut comparații cu cei din țările nordice, cu Marea Britanie, Franța, Statele Unite ale Americii, țări care, ca să spun așa, performează în tot felul de indicatori internaționali, inovație, performanțe educațională ș.a.m.d. - n-am găsit diferențe. Nu suntem mai puțin creativi, n-avem un nivel de inteligență mai scăzut.”, este concluzia lui David.
Una dintre cele mai problematice trăsături ale poporului român, a concluzionat psihologul Daniel David, este faptul că avem o neîncredere foarte mare unii în ceilalți.
„O neîncredere foarte mare avem nu doar în străini, ci și în noi, unii în ceilalți. Din cauză că avem această neîncredere atât de mare nu cooperăm bine, din cauză că nu cooperăm - asta a fost ipoteza mea - nu construim instituții puternice, neavând instituții puternice, nu folosești potențialul de inteligență și creativitate. Eu când vorbesc de instituții, mă refer la instituția educației, mă refer la instituția din sănătate, din economie ș.a.m.d.”
David a conchis că noi, românii, „ne credem așa cum am putea să fim“, „dacă am face lucrurile așa cum ar trebui“.
