Ideea că viața ar putea continua pe Pământ fără oameni este greu de imaginat. Deși specia noastră este aici de relativ puțin timp, am modificat planeta în nenumărate feluri, lăsându-ne „amprenta umană” pe fiecare colț de uscat și de mare. Totuși, istoria Pământului arată că nicio specie nu durează la nesfârșit. Poate fi tulburător să ne gândim la un viitor fără noi, dar, în același timp, aceasta trezește multă curiozitate despre ce ar putea urma în absența noastră, potrivit earth.com.
Oamenii au fost în centrul schimbărilor ecologice de pe Pământ timp de mii de ani. Invențiile și comunitățile noastre au remodelat pădurile, oceanele și chiar atmosfera.
Totuși, mulți cercetători spun că natura se va adapta după dispariția noastră. Aceasta duce la întrebări despre cine sau ce ar putea ocupa locul nostru.
Pământul după dispariția oamenilor
Profesorul Tim Coulson, de la Universitatea Oxford, a petrecut ani studiind biologia și evoluția. El crede că dispariția oamenilor ar putea deschide calea pentru apariția unor noi specii surprinzătoare, care să preia rolurile ecologice dominante.
În cartea sa, „The Universal History of Us”, el urmărește întreaga istorie a vieții și se concentrează asupra unei predicții remarcabile despre ceea ce ar putea urma.
Unul dintre temele sale principale este evoluția, pe care o descrie drept „schimbarea treptată a organismelor vii în timp, pe măsură ce acestea se adaptează mai bine la mediile lor.”
El subliniază că „cele mai multe mutații sunt dăunătoare, dar câteva oferă un avantaj de supraviețuire sau reproducere.”
Pentru că genele sunt ereditare, aceste mutații benefice devin tot mai comune de-a lungul generațiilor.
Selecție naturală și schimbare
În viziunea lui Coulson, mutațiile împing viața înainte, în ciuda riscurilor. Totuși, el le amintește cititorilor că nicio specie nu este permanentă.
„Extincția este soarta tuturor speciilor, inclusiv a oamenilor, deși să sperăm că dispariția noastră se află într-un viitor îndepărtat.”
Acest mesaj poate părea neliniștitor. Dar este și un memento că orice formă de viață, oricât de de succes, ajunge în cele din urmă la un sfârșit.
Perspectiva lui Coulson pornește din ani de cercetare asupra modului în care speciile apar, supraviețuiesc și, uneori, dispar.
„Am început să mă întreb ce specie ne-ar putea lua locul dacă oamenii și rudele noastre apropiate – marile maimuțe – ar dispărea”, spune el.
Odată eliminați oamenii din peisaj, ecosistemele Pământului s-ar putea echilibra din nou, permițând altor creaturi să umple locurile rămase goale.
Apariția unor noi forme de inteligență
Nimeni nu știe dacă viitoarea formă de viață dominantă ar semăna cu oamenii. Coulson propune ideea că „noi forme de inteligență și complexitate ar putea apărea în moduri neașteptate.”
Aceasta deschide posibilitatea ca o specie viitoare să găsească soluții și tehnologii complet diferite de tot ceea ce ne putem imagina astăzi.
Unii cred că primatele sunt succesorii cei mai probabili, dar Coulson ridică semne de întrebare.
El explică faptul că „primatele depind în mare măsură de rețele sociale puternice”, precum și de activități precum vânătoarea, toaletarea și apărarea – toate esențiale pentru supraviețuirea lor.
Aceste constrângeri ar putea face dificilă adaptarea lor la o lume aflată în schimbări ecologice dramatice.
Un posibil succesor al oamenilor pe Pământ
În locul rudelor noastre primate, Coulson propune un candidat care ar putea părea uimitor: caracatița.
El evidențiază inteligența și capacitatea lor de adaptare.
„Abilitatea lor de a rezolva probleme complexe, de a comunica între ele prin fulgere de culoare și de a manipula obiecte sugerează că, dacă ar exista condițiile potrivite de mediu, ar putea evolua într-o specie capabilă să construiască o civilizație.”
El adaugă:
„Structura lor neurală avansată, sistemul nervos decentralizat și abilitățile remarcabile de rezolvare a problemelor fac ca mai multe specii de caracatițe să fie bine adaptate pentru o lume imprevizibilă.”
Caracatițele sunt deja cunoscute pentru ingeniozitate și comportamente surprinzătoare.
„Unii indivizi chiar evadează noaptea din bazinele lor, în unele centre de cercetare, vizitându-i pe vecini – oricât de incredibil ar suna,” spune Coulson.
Ele sunt cunoscute pentru folosirea uneltelor, deschiderea borcanelor și un comportament curios.
Viața sub apă
Dacă oamenii ar dispărea, oceanele ar putea deveni și mai centrale pentru viitorul Pământului. Deși creaturile terestre au dominat de obicei vârful lanțului trofic, Coulson remarcă o provocare importantă pentru caracatițe:
„Caracatițele au puține șanse să se adapteze vieții pe uscat din cauza lipsei unui schelet, ceea ce face dificilă mișcarea rapidă și agilă în afara apei.”
„Odată cu avansul evoluției, este posibil, dacă nu chiar probabil, să dezvolte modalități de a respira în afara apei și, în cele din urmă, să vâneze animale terestre precum cerbii, oile și alți mamiferi – presupunând că acestea ar supraviețui evenimentului catastrofal care ar duce la extincția oamenilor.”
Aceasta sună extrem. Totuși, Coulson subliniază doar modul în care evoluția poate conduce viața pe căi aparent imposibile la început.
Cum ar arăta „Pământul caracatițelor”?
Caracatițele ar putea construi habitat subacvat, ar găsi noi modalități de a interacționa cu mediul și, poate, ar putea ajunge cândva și pe uscat.
„Ar construi caracatițele orașe submarine uriașe și ar ieși pe uscat purtând aparate de respirație pentru a împușca un cerb? Nu avem cum să știm,” spune el.
Nimeni nu ar fi prezis că primatele străvechi ar evolua treptat în oameni bipede cu tehnologie avansată.
Coulson crede că „mutațiile aleatorii, evenimentele de extincție imprevizibile și blocajele de populație pot influența semnificativ direcția evoluției.”
Asta înseamnă că viitorul este complet deschis, modelat de nenumărate variabile pe care oamenii de știință nu le pot anticipa complet.
Imposibil de știut, fascinant de imaginat
„Viitorul vieții pe Pământ este determinat de nenumărați factori”, subliniază el.
Calea evoluției se poate abate în direcții ciudate. Unele scenarii ar putea să nu se materializeze niciodată. Altele ne-ar putea surprinde evoluând chiar sub ochii noștri.
Pentru moment, rămâne un exercițiu de imaginație fascinant să ne gândim la nevertebrate acvatice care ar conduce o planetă.
Comentează