Viorel Ciobanu este unul dintre cei mai apreciați tehnicieni din înotul românesc. Numele antrenorului este deja cunoscut tuturor iubitorilor sportului din România. El îi pregătește, printre alții, pe Theodor Proca și Matteo Mahalu, multipli campioni naționali și își dorește să-l califice măcar pe unul dintre sportivii săi la Jocurile Olimpice din 2028.
Până atunci, munca se face zi de zi, iar emoțiile nu sunt doar ale celor care intră în bazin.
Sportivii îi spun „Profu”. Este apelativul care a rămas în relația lor, una construită în multe ore petrecute împreună la antrenamente și concursuri.
„Profu, profu, așa a rămas și pentru mine mă bucură foarte tare, mai puțin cu domnul, pentru că domnii suntem toți”, povestește Viorel Ciobanu.
Calmul de la start și pulsul antrenorului
Înaintea unei curse, Ciobanu se gândește inclusiv la secundele pe care înotătorul le petrece pe block start. Îl pregătește să își controleze emoțiile și să intre în probă cu un puls care să îi permită să facă față efortului.
„Să știți că acele secunde pe block start sunt foarte importante pentru sportiv. Trebuie să plece cu un puls normal de a face față în probă”, explică tehnicianul.
Antrenorului îi este însă mai greu să își țină propriul puls jos. Întrebat dacă și l-a măsurat după o cursă, a răspuns că poate depăși 140–160 de bătăi pe minut. În fața sportivilor încearcă să nu lase să se vadă cât de intens a trăit momentul.
„Da, se duce foarte mult pulsul peste 140-160, dar păstrez în fața lor fața destul de rece și destul de caldă pentru ei”.
De altfel, bucuria unui rezultat bun este și a lui. Nu durează însă mult până când gândul îi fuge la următoarea zi de pregătire.
„Este o bucurie într-adevăr, este o bucurie, o trăire pe care orice antrenor o simte în momentele acelea. Este o glorie care, pe moment, este o bucurie enormă, dar trebuie să-ți revii rapid pentru că mâine e o altă zi. Ce a fost ieri, a fost ieri, mâine e o altă zi”.
Zece ani de muncă pentru o șansă la cel mai înalt nivel
Din afară, o cursă se măsoară în secunde sau minute. Viorel Ciobanu știe însă cât de complicați sunt anii necesari pentru a forma un sportiv capabil să participe la competițiile mari. Estimează că drumul până la acel nivel poate dura un deceniu.
„Sunt foarte mulți ani de muncă. Cu puțini sportivi ajungi la un nivel de european, nu vă zic de Jocurile Olimpice, Mondiale, îți ia undeva la 10 ani ca să poți ajunge la un nivel destul de ridicat, să poți să faci un sportiv unde să ajungă la un 20 de ani, să poată participa atât la Mondiale, cât și la Jocurile Olimpice”.
În tot acest timp, antrenorul spune că învață odată cu sportivii săi. Caută soluții noi în pregătire și împărtășește cu ei
atât victoriile, cât și dezamăgirile.
„Întotdeauna avem de învățat atât și eu, cât și ei, pentru că întotdeauna, de-a lungul vieții, atât ca antrenor, dar și ca sportiv, noi trebuie să învățăm, să nu rămânem cu ce am învățat în trecut, și să experimentăm să ne iasă cel mai bine pe viitor”.
Focusat mereu pe performanță, Viorel Ciobanu știe că aceasta nu se apreciază neapărat în numărul de medalii. Întrebat cum ar arăta anul perfect pentru el ca antrenor, Ciobanu a răspuns scurt și a privit spre următoarea ediție a Jocurilor Olimpice:
„Anul perfect o să fie în 2028, când o să vină calificarea la Jocurile Olimpice”.
Comentează