Constantin Brâncuşi este mai mult decât un creator care, prin opera lăsată, a modificat limbajul sculpturii în lume, este o întâlnire, tăcerea dintre două rotunjiri în bronz, afirmă ministrul Culturii, Demeter Andras, într-o declaraţie acordată AGERPRES, la 150 de ani de la naşterea marelui sculptor.
"Brâncuşi este mai mult decât un artist; este mult mai mult decât un creator care, prin opera lăsată, a modificat limbajul sculpturii în lume. Brâncuşi este o întâlnire. Acel gen de intersecţie spirituală care lasă urme; odată ce te-ai 'întâlnit' cu o lucrare a sa, ceva ţi se modifică în registrul sufletesc, mental. E ca şi cum ai înţelege dintr-odată că simplitatea este cheia de descifrare a absolutului", arată Demeter.
Brâncuşi a dus la alt nivel conjuncţia dintre SIMPLITATE şi ABSOLUT - consideră ministrul.
"Cunoscutul sculptor britanic Henry Moore afirma despre Brâncuşi că 'la el forma devine conştientă de sine'. Felul în care a intervenit asupra materiei, nu doar pentru a-i da 'viaţă', cum se spune, ci pentru a-i da gândire proprie a produs un salt de calibru spiritual; a schimbat vibraţia materiei, fie că vorbim de marmură, bronz sau lemn.... El a dus la alt nivel conjuncţia dintre SIMPLITATE şi ABSOLUT; a dus la alt nivel raportul dintre frământarea profană a umanităţii şi nevoia sacră de infinit. A oferit materiei proprietatea de a deveni mişcare în nemişcare, în timp real, sub ochiul privitorului", subliniază ministrul Culturii.
Brâncuşi a creat cu o forţă aproape mitică şi a condus forma cu autoritate, dar şi cu o rigoare neobosită, mai spune acesta.
A iubit fotografia şi a practicat-o din pasiune
"Nimic nu era întâmplător. A iubit fotografia şi a practicat-o din pasiune, ca pe o altă formă de explorare artistică. Era fascinat de felul în care cade lumina pe suprafeţe, de tensiunea dintre plin şi gol, de echilibrul compoziţiei. Atelierul său era un spaţiu gândit aproape scenografic, unde fiecare obiect avea un rol. Fiecare lucrare dialoga cu lumina. Acolo, în atelierul său din Paris, în seri incandescente, se anturau spirite exuberante şi controversate: Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp, Fernand Leger. Era un loc al unei efervescenţe creatoare aproape continue. Brâncuşi trăia în acea stare de ardere interioară", dezvăluie ministrul Culturii.
Cu toate că a legat prietenii strânse cu mari personalităţi ale vremii, Brâncuşi a rămas fidel propriei viziuni.
"Nu s-a revendicat niciodată de la curentele vremii. Nu s-a lăsat absorbit de cubism sau de suprarealism. Nu şi-a trădat niciodată apartenenţa spirituală la locul din care a plecat. A locuit la Paris, dar a fost mereu locuit de România. De verticalitatea ei. De sobrietatea ei. De esenţa ei. Această verticalitate este, poate, una dintre cele mai importante moşteniri pe care ni le-a lăsat. Iar dacă ne uităm nu doar la sau înspre, ci şi întru sensul creaţiei sale, simţim că Brâncuşi e mai degrabă tăcerea dintre două rotunjiri în bronz, decât strigătul de revoltă şi indignare al unui artist rebel", este mesajul ministrului Culturii, la 150 de ani de la naşterea lui Brâncuşi.
Comentează