Ideea de a transforma Marte într-o a doua Planetă Albastră a captivat imaginația pasionaților de colonizare spațială de zeci de ani. Totuși, în ciuda popularității acestui concept, realitățile fizice și tehnologice din spatele terraformării par să sugereze că drumul este mult mai anevoios decât ne lasă să credem literatura science-fiction.
Un nou studiu prezentat în cadrul celei de-a 56-a Conferințe de Științe Selenare și Planetare, semnat de Leszek Czechowski, cercetător în cadrul Academiei Poloneze de Științe, oferă o evaluare realistă a obstacolelor care stau în calea acestui obiectiv. Potrivit cercetătorului, una dintre cele mai mari provocări este creșterea presiunii atmosferice pe Marte la un nivel considerat sigur pentru oameni, confirmă Science Alert.
În prezent, atmosfera planetei este atât de rarefiată încât apa din corpul uman ar începe să fiarbă instantaneu la suprafață. Singura regiune cu o presiune atmosferică ceva mai ridicată este Hellas Planitia, o depresiune imensă în emisfera sudică a planetei. Acolo, presiunea atinge aproximativ 1% din cea de la nivelul mării pe Pământ – insuficientă pentru a susține viața umană fără costume presurizate, dar totuși mai promițătoare decât alte regiuni marțiene.
Pentru a crea o atmosferă respirabilă, ar fi nevoie de cantități uriașe de gaze – în special azot și vapori de apă – iar energia necesară pentru a transporta aceste materiale pe Marte este colosală. Czechowski analizează mai multe surse potențiale, inclusiv asteroizii din centura principală dintre Marte și Jupiter, însă aceștia nu conțin suficiente resurse utile.
Cum ar fi posibilă viața pe Marte
O alternativă viabilă ar putea fi corpurile înghețate din Centura Kuiper – o zonă îndepărtată a Sistemului Solar bogată în apă și alte gaze volatile. Spre deosebire de norul Oort, ale cărui obiecte ar putea avea nevoie de milenii pentru a ajunge la Marte, corpurile din Centura Kuiper ar putea fi deviate spre Planeta Roșie în doar câteva decenii, teoretic vorbind.
Totuși, aceste obiecte prezintă riscuri semnificative: sunt fragile și susceptibile la dezintegrare odată ce se apropie de Soare. Czechowski subliniază că pentru a le aduce în siguranță pe orbita marțiană ar fi nevoie de tehnologii avansate – în special un sistem de propulsie cu fuziune nucleară, capabil să alimenteze motoare cu ioni fără a se baza pe manevre gravitaționale nesigure.
În concluzie, terraformarea planetei Marte rămâne, cel puțin deocamdată, mai aproape de domeniul teoretic decât de cel practic. Posibilă în principiu, dar extrem de costisitoare și tehnologic provocatoare, transformarea Planetei Roșii într-un mediu prietenos cu viața umană va depinde de descoperiri majore în domeniul energetic și al ingineriei spațiale.
Comentează