Un număr tot mai mare de cercetări indică faptul că procesul de îmbătrânire celulară, respectiv momentul în care celulele încetează definitiv să se dividă, joacă un rol important în apariţia disfuncţiilor metabolice asociate cu obezitatea, diabetul zaharat de tip 2 şi sindromul metabolic.
Un articol, publicat miercuri în Journal of Internal Medicine, trece în revistă dovezile care leagă celulele senescente (îmbătrânite) de bolile metabolice şi subliniază potenţialul noilor tratamente denumite „senoterapeutice” în abordarea acestor afecţiuni.
Autorii menţionează că celulele senescente se acumulează în ţesuturile implicate în metabolism, unde eliberează substanţe care perturbă funcţionarea normală a acestora, favorizând inflamaţia şi fibroza (formarea de ţesut cicatricial).
Pornind de la aceste observaţii, cercetătorii au dezvoltat mai multe tipuri de intervenţii senoterapeutice: senoliticele, care elimină celulele îmbătrânite, senomorficele, care suprimă factorii secretaţi de aceste celule, şi senosensibilizatoarele, care cresc vulnerabilitatea celulelor senescente la eliminare.
„Prin ţintirea celulelor senescente, terapiile senoterapeutice abordează una dintre cauzele de bază ale bolilor metabolice asociate vârstei şi obezităţii, deschizând o nouă frontieră promiţătoare în medicina modernă”, a declarat dr. Allyson Palmer, cercetător la Mayo Clinic şi autorul corespondent al analizei, potrivit News.
Această clasă emergentă de tratamente ar putea transforma modul în care bolile metabolice sunt tratate, şi, posibil, chiar prevenite, în viitor.
Studiul oferă o perspectivă asupra unei direcţii terapeutice care, deşi aflată încă în faze incipiente de cercetare, ar putea schimba fundamental abordarea bolilor legate de îmbătrânire.
Comentează