Dacă în străinătate movilele funerare sunt marcate, iar sub ele sunt amenajate puncte muzeale care atrag mulţi turişti, în judeţul Timiş cele 210 astfel de obiective care au mai putut fi identificate de arheologi sunt în pericol de a dispărea sub intemperiile vremii sau sub şenilele utilajelor agricole, potrivit Agerpres.
Nu de puţine ori, movilele funerare au fost distruse de căutătorii de comori, care credeau că vor găsi în adâncuri pungi cu galbeni ascunşi.
Arheolog Victor Bunoiu, consilier pe probleme de arheologie din cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură (DJC) Timiş, a declarat, pentru AGERPRES, că este importantă cartografierea acestor movile, pentru că trebuie protejate şi trebuie instituit un regim juridic prin înscrierea lor în Repertoriul Arheologic Naţional, Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş.
Identificarea movilelor de pământ din zona satului Sânpetru Mare, de exemplu, a debutat prin studiul bibliografic la care s-a adăugat studiul cartografic, demers mult îmbunătăţit ulterior prin existenţa în mediul online a mai multor categorii de hărţi istorico-militare pentru regiunea vizată, prima reprezentare cartografică utilizată datând de la începutul secolului al XVIII-lea. Iar rezultatele recente ale arheologilor timişoreni s-au bazat pe aproape şapte ani de cercetare în teren, pe baza hărţilor, fără a folosi detectoare.
Primul pas în protejarea movilelor de pământ, pentru o dorită şi necesară cercetare arheologică a lor, este repertorierea cât mai exactă cu putinţă, intrând astfel pe direcţia unei linii de cercetare schiţate în 1872, anul fondării Societăţii de Istorie şi Arheologie (precursoare a Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara).
Arheolog Victor Bunoiu spune că movilele sunt destul de greu de sesizat "la pas", întrucât au înălţimi foarte mici, de până în jumătate de metru, ceea ce le face şi vulnerabile în câmpurile agricole. Iar, dacă nu vor fi marcate şi protejate corespunzător de către autorităţi, în zece ani acestea nu vor mai exista, fiind tasate.
"Toate aceste movile au fost ridicate în scop funerar, pentru înmormântarea membrilor familiilor. Noi nu am folosit detectoare, ci am mers doar pe analiza tuturor hărţilor istorice disponibile: Cele trei ridicări topografice habsburgice, Planurile directoare de tragere româneşti, Harta topografica militară a României 1975, hărţi LiDAR realizate de Administraţia Bazinală Banat şi multă, multă cercetare de teren. Mai subliniez un aspect: noi nu am făcut săpături pe care să le analizăm ca vechime, ci am mers doar pe identificarea lor exterioară. Sigur, ele pot fi din epoca bronzului sau chiar mai departe, din epoci străvechi. Câteva au fost cercetate (sumar, n.r.), dar nu s-au găsit alte obiecte decât strict, urme funerare", a explicat Victor Bunoiu.
Identificarea lor a fost anevoioasă, întrucât, fiind amplasate aproape prin excelenţă în câmpuri agricole, lucrările fostelor cooperative agricole de producţie le-au distrus, dar alte proeminenţe de pământ nu sunt movile mortuare, ci ridicături pe care s-au construit foste cooperative agricole de producţie, acestea din urmă nefiind menţionate în hărţile istorico-militare. De asemenea, unele movile funerare erau "secundare", adică cele dintâi construite au fost folosite ulterior pentru alte înhumări.
Victor Bunoiu spune că protejarea movilelor are şi o componentă ştiinţifică, cu deschidere spre un potenţial turistic, încă prea puţin fructificat.
"Este important să ştim unde sunt, câte sunt. În primul rând, să le protejăm. Apoi, este importanţa ştiinţifică. Prin cercetarea arheologică, putem afla informaţii despre ritul şi ritualul funerar din epoca bronzului, cuprului, evul mediu timpuriu, antichitate (sec II-IV d.Hr). Apoi, multe dintre ele sunt în memoria colectivă a comunităţilor umane. Până şi pentru biodiversitate sunt importante. Cele care nu sunt în circuitul agricol sunt mici rezervaţii de floră, multe mamifere găsindu-şi refugiul aici, în zona de pustă. Nu întâmplător, Movila Sisitak de la Sânpetru Mare este şi rezervaţie naturală de importanţă naţională. Din punct de vedere turistic, ele pot fi incluse într-un circuit, cum sunt movilele de la Sânpetru Mare, Teremia Mare, Sânnicolau Mare, unde avem cele mai mari movile din judeţul Timiş: Hunca Mare (Nerău), Movila Sisitak, Dimbu Inalt (Sânpetru Mare) sau Movila Lupului (Sânnicolau Mare)", detaliază Victor Bunescu.
Banatul este presărat cu urme vizibile ale trecutului, dar multe dintre ele riscă să dispară sub plug sau excavator. Această carte este nu doar o cercetare ştiinţifică, ci şi un apel la protejarea unui patrimoniu tăcut, dar esenţial pentru identitatea noastră culturală. Tocmai de aceea am efectuat o cercetare amplă şi minuţioasă. În cei şapte ani de muncă, am efectuat cercetări în peste 25 de U.A.T.-uri, totalizând o arie de peste 1800 de km pătraţi, subliniază Victor Bunoiu.
Rezultatele acestor cercetări s-a materializat cu editarea primului volum dedicat tumulilor funerari din judeţul Timiş: "Movilă, Gomilă, Humka, Halom sau Hugel? Repertoriul movilelor de pământ din judeţul Timiş" (vol.I), semnat de arheologii DJC Timiş, Dragoş Diaconescu şi Victor Bunoiu şi apărut sub egida Muzeului Naţional al Banatului şi a Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş.
Cei doi cercetători readuc la lumină în cele peste 560 de pagini ale acestui volum, o parte uitată a istoriei Banatului: movilele de pământ, acele monumente tăcute care, de mii de ani, veghează peste câmpiile Timişului. Lucrarea aduce laolaltă hărţi istorice, fotografii, fişe descriptive, analize arheologice şi modele 3D şi se constituie astfel într-un instrument indispensabil pentru arheologi, istorici, muzeografi şi toţi cei preocupaţi de protejarea patrimoniului naţional.
Comentează