Premium
Asociația Magistraților din România (AMR) trage un semnal de alarmă după decesul judecătorului Aurelian-Marian Murgoci-Luca la doar 38 de ani. Magistratul de la Curtea de Apel București, vicepreședinte al AMR, era suprasolicitat și compleșit de dosare, o situație cu care se confruntă majoritatea judecătorilor din România, în condițiile deficitului grav de personal din instanțe.
„Asociația Magistraților din România (AMR) aduce un pios elogiu de suflet colegului nostru, domnul judecător Aurelian-Marian Murgoci-Luca, membru al consiliului director al AMR, având statut de vicepreşedinte, cu regretul că a plecat fulgerător dintre noi un om cu noblețe de caracter, călăuzit de dorinţa de a face bine, atât în numele legii, cât şi în viaţa de zi cu zi.
Foarte buna pregătire profesională, accentuată de inteligenţă, tenacitate şi disponibilitate i-au permis să urce treptele carierei, de la absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii la judecător şi, apoi, preşedinte al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, din anul 2021 fiind judecător la Curtea de Apel Bucureşti.
Cu o largă capacitate intelectuală de cuprindere şi cu o mare dorinţă de implicare în activităţi semnificative, nu numai pentru el, ci şi pentru semeni, a fost colaborator al Şcolii Naţionale de Grefieri, începând cu anul 2019, în domeniile „Ecris civil” şi „procedură civilă”.
A fost recomandat cu căldură de colegi, pentru calităţile pe care nu înceta să le cultive, acceptând, în anul 2023, să candideze la funcţia de membru în consiliul director al AMR – cu statut de vicepreşedinte, dorind să sprijine demersurile concrete pentru independenţa justiţiei, statutul magistratului, practica unitară, deşi era deja copleşit de volumul mare de muncă, de complexitatea şi multitudinea lucrărilor, cum ne-a spus-o chiar atunci.
Era de netăgăduit respectul lui pentru lege, echilibrul în gândire şi în cuvânt, dorinţa de face lucrurile cât de bine posibil, grija pentru perfecţionare, comunicarea binevoitoare.
Plecarea lui subită din această lume, la 38 de ani de abia împliniţi, ne-a lăsat un gol şi o tristeţe apăsătoare.
Nu putem ignora faptul că plecarea lui Aurelian trage un dureros semnal de alarmă pentru că el ajunsese la capătul puterilor din cauza suprasolicitării, spunând şi repetând nu o dată că este copleşit de dosare. Faptul că ceilalţi colegi (încă) rezistă, nu diminuează cu nimic tragedia. Iar, pe de altă parte, nu suntem toţi identici şi nu răspundem toţi la fel la factorii de stres cronici.
Suntem alături de familia îndoliată şi, neputând concepe că Aurelian – Reli, cum îi spuneau prietenii şi colegii – a ajuns la sfârşitul tuturor drumurilor, privim acest sfârşit ca pe un început şi spunem:
Drum cu lumină, Reli!
Dumnezeu să te odihnească!”, transmite AMR.
