După ce, ani la rândul, a existat zvonul dispariției sale, numărul de exemplare de asprete identificate prin pescuit științific în cadrul proiectului de conservare Aspretele Trăiește a crescut bătând record după record.
În perioada 25 iunie – 3 iulie se desfășoară pescuit științific la asprete cu o echipa de nouă ihtiologi, parte din etapa finală a acțiunilor de evaluare a efectivelor speciei, desfășurate pe o perioadă de trei ani.
De asemenea, în contextul adoptării de către UE, săptămâna trecută, a legii restaurării naturii, Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a vizitat joi, 27 iunie, puncte cheie din cadrul proiectului. Informațiile oficiale ale Ministerului Mediului înainte de 2019, anul de început al proiectului, estimau populația de asprete ca fiind între 10 și 15 exemplare. În 2020, echipa a identificat 12 exemplare, în 2021, 10 exemplare, iar apoi, în urma cercetărilor sprijinite de către MBZ Species Conservation Fund, numerele au crescut semnificativ, cu 57 de exemplare identificate în 2022 și 154 în 2023. Arealul său a fost extins de la doar un kilomentru și confirmat pe o lungime de 16 kilomentri a râului Vâlsan, între localitățile Brădetu și Vâlsănești, aici fiind singurul loc de pe întreaga planetă unde acest pește se mai regăsește.
Debitul de apă insuficient asigurat în aval de barajele Vâlsan și Dobroneagu, poluarea apei, fragmentarea habitatului, extragerea de bolovani din albia râului sau tăierea vegetației de pe maluri sunt doar câteva din cauzele care au contribuit ca aspretele să devină cel mai rar pește de apă dulce din Europa și poate chiar din lume. Este critic periclitat, deși întregul său areal se află sub protecția unei rezervații naturale și a unui sit Natura 2000.
Încă de la început, echipa Aspretele Trăiește a lucrat la îmbunătățirea condițiilor de habitat, între timp, reușind stoparea unei mari părți din distrugerile care se petreceau pe Vâlsan. De asemenea, acțiunile din teren au dus la reducerea intensității factorilor de poluare, iar debitul Abundență. Generozitate. Altruism 2 de apă al râului se apropie acum de valoarea optimă, fiind pe cale ca acest aspect să fie rezolvat permanent. Salvarea aspretelui de la extincție se sprijină pe patru piloni: 1. Crearea Sanctuarului Aspretelui pe malul râului Vâlsan, la Galeșu – baza de cercetare și înmulțire a speciei în captivitate. Ea va servi și ca un centru de vizitare experiențial și sustenabil, cât și ca un hub comunitar. Terenul a fost deja achiziționat cu ajutorul Kaufland România. 2. Reconstrucția ecologică a râului Vâlsan, urmată de cea a râului Argeș și a râului Doamnei, în vederea reintroducerii aspretelui în arealul său istoric.
Un proiect pilot de reconstrucție ecologică se desfășoară deja în parteneriat cu Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Parte din acțiunile de reconstrucție a habitatelor acvatice degradate se fac și cu sprijinul Fundației Disney, iar refacerea conectivității râului, prin îndepărtarea barierelor artificiale care fragmentează habitatul aspretelui și care nu își mai îndeplinesc funcția pentru care au fost construite, este realizată cu susținerea Programului Open Rivers. 3. Advocacy ferm și eficient pentru cauza aspretelui, într-o manieră încărcată de bunătate iubitoare. Oferirea de sprijin instituțiilor statului român, la toate nivelurile, pentru a asigura respectarea și punerea în aplicare a legislației de mediu. 4. Educarea continuă, implicarea și împuternicirea comunităților locale. Conștientizarea faptului că, prezența aspretelui în zonă și existența ariei protejate, sunt un privilegiu și reprezintă cheia de boltă către regenerarea și dezvoltarea durabilă a văii Vâlsanului.
Mircea Fechet, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor: „Am vrut să vin să văd cu ochii mei cel mai rar pește de apă dulce din Europa, și poate chiar din lume: aspretele! Dintre toate locurile de pe Pământ, aspretele își are aici ultimul său refugiu - râul Vâlsan. Este singurul loc unde mai poate fi văzut! Aș vrea ca toată lumea să înțeleagă cǎ orice specie care, prin dispariția ei, reduce biodiversitatea, ia cu ea și o parte din viața Planetei. Alex Găvan și echipa sa din proiectul Aspretele Trăiește au demonstrat că, prin implicare constantă și pe termen lung, prin multă dedicare și acțiune, dispariția unei specii poate fi reversibilă. Este un proiect de conservare unic la nivel mondial. Ministerul Mediului sprijină proiectul Aspretele Trăiește și căutăm împreună soluții pentru finanțarea sa. De asemenea, mă bucur și că, la nivel european, săptămâna trecută a fost adoptată cea mai importantă lege de mediu a UE: Legea restaurării naturii. Această lege creează premisele pentru ca viața noastră să nu aibă de suferit în viitor. Echipa proiectului Aspretele Trăiește face deja de ceva vreme lucruri care țin de punerea în practică a acestei legi”.
Alex Găvan, conservaționist, fondator proiect Aspretele Trăiește: „Visul nostru este nu doar să salvăm aspretele, ci și ca proiectul să devină un far în conservarea vieții sălbatice și a naturii de pretutindeni și, în același timp, inspirație pentru toți cei ce vor să înceapă inițiative de mediu pentru a reconecta oamenii cu planeta. Salvând aspretele ne salvăm, de fapt, pe noi înșine. Suntem cu toți custozii acestei planete, nu stăpânii ei, nu cuceritorii ei, iar postura de custode vine cu o responsabilitate pe măsură. Aspretele este un templu. Planeta aceasta este un templu, cu toate câte sunt în ea. Acest templu suntem noi, cu toții”.
Iain Trewby, Country Manager Fauna&Flora International: „Salvarea aspretelui nu reprezintă doar salvarea de la dispariție a unui pește mic, ci și despre dezvoltarea unei colaborări strânse cu oamenii din comunitate pentru a avea grijă de râurile noastre, râuri de care depindem pentru supraviețuire și bunăstare. Este o mare plăcere pentru Fauna & Flora International să sprijine Fundația Alex Găvan, și astfel și comunitățile locale, pentru a lucra împreună la conservarea unuia dintre cei mai periclitați pești din lume”.
Proiectul Aspretele Trăiește este inițiat și desfășurat de către Fundația Alex Găvan, având ca partener strategic Fauna & Flora International. Fundația Alex Găvan a fost creată să manifeste în plan concret viziunea fondatorului său conform căreia „Universul înseamnă abundență, generozitate și altruism”, prin desfășurarea de proiecte în domeniul mediului, al educației, al sportului, al artelor și al cauzelor sociale. Unul dintre proiectele majore ale fundației îl reprezintă Platforma Civică Împreună pentru Centura Verde. Fauna & Flora International este prima organizație pentru conservarea vieții sălbatice înființată în lume. Încă din 1903, ei dau formă și influențează hotărâtor conservarea naturii la nivel mondial.
Aspretele
Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10–12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România.
În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România. Aspretele este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani, fiind contemporan cu ultimii dinozauri. Este considerat cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. A fost descoperit în august 1956 de Nicolae Stoica, student în anul doi al Facultății de Biologie din București și a fost descris ulterior de Margareta Dumitrescu, Petre Bănărescu și Nicolae Stoica.
Are corpul alungit, aproximativ cilindric în regiunea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară și acoperit cu solzi ctenoizi relativ mari. Capul este mare și ușor comprimat dorso-ventral. Gura este mică, așezată subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală.
Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are valoare economică.
Comentează