Fondul de redresare al UE în urma pandemiei de COVID-19, denumit "Mecanismul de redresare şi rezilienţă" (MRR), prezintă mai multe puncte slabe legate de performanţă, răspunderea de gestiune şi transparenţă, este concluzia la care a ajuns Curtea de Conturi Europeană în documentul său de analiză referitor la utilizarea acestui "pachet de criză" în valoare de 650 de miliarde de euro, potrivit Agerpres.
Potrivit auditorilor, MRR a jucat un rol esenţial în redresarea UE în urma pandemiei, dar sunt cunoscute foarte puţine lucruri despre rezultate şi mai nimic despre costurile reale. Potrivit Curţii de Conturi Europene, nu este clar ce anume s-a obţinut cu banii contribuabililor. În context, auditorii solicită factorilor de decizie politică din UE să tragă învăţăminte din această experienţă, pe care să le valorifice atunci când deliberează asupra viitoarelor bugete bazate pe performanţe, nu pe costuri.
"Factorii de decizie din UE trebuie să desprindă învăţăminte din MRR. Pentru ca pe viitor să excludă orice instrument de acest tip care nu este transparent cu privire la costurile reale şi la destinatarii finali şi care nu oferă un răspuns clar la întrebarea ce primesc efectiv cetăţenii pentru banii lor?", a declarat Ivana Maletic, unul dintre cei doi membri ai Curţii responsabili de documentul de analiză, citată în comunicat.
"Viitoarele bugete bazate pe performanţe trebuie gândite în aşa fel încât finanţarea să fie mai bine corelată cu rezultatele şi să respecte reguli clar definite. În caz contrar, nu ar trebui să se recurgă la un astfel de sistem", a adăugat Jorg Kristijan Petrovic, coautorul documentului de analiză.
În contextul discuţiilor politice în curs privind bugetul pe termen lung al UE după 2027, auditorii evidenţiază mai multe probleme legate de MRR. Ei consideră, în primul rând, că MRR nu este cu adevărat un mecanism de finanţare bazat pe performanţe. MRR pune, de fapt, un accent mai puternic pe progresele înregistrate în implementare. Ba mai mult, nu se pot măsura eficienţa cheltuielilor şi raportul costuri-beneficii deoarece Comisia Europeană nu colectează date privind costurile reale, iar informaţiile referitoare la rezultate sunt limitate.
Auditorii subliniază că este foarte important ca viitoarele programe de cheltuieli să fie concepute şi să se deruleze într-un mod care să nu aducă atingere obligaţiei de răspundere de gestiune. În pofida unor îmbunătăţiri recente, mecanismele de protecţie ale MRR nu sunt încă suficient de solide. De exemplu, Comisia se bazează în principal pe statele membre pentru a detecta şi a corecta neregulile grave şi pentru a asigura respectarea normelor UE şi a celor naţionale. Dar sistemele acestora au şi ele probleme. În plus, Executivul UE nu poate impune corecţii financiare, cum ar fi recuperarea fondurilor în cazul unor încălcări individuale ale normelor privind achiziţiile publice, cu excepţia situaţiilor de nereguli grave (de exemplu, o fraudă). Cu alte cuvinte, atât timp cât jaloanele şi ţintele convenite au fost atinse, Comisia poate efectua plăţi integral, chiar şi în caz de nereguli în materie de achiziţii publice. De asemenea, din cauza modului în care au fost stabilite jaloanele şi ţintele, unele ţări din UE primesc fonduri considerabile înainte să fi finalizat proiectele. Interesele financiare ale UE sunt astfel ameninţate deoarece statele membre ar putea păstra nestingherite banii fără a duce la bun sfârşit proiectele.
Punerea în aplicare a MRR progresează, dar cu întârzieri, ceea ce pune în pericol realizarea obiectivelor vizate. În realitate, majoritatea măsurilor încă nu au fost finalizate, iar termenul-limită este august 2026, subliniază instituţia. Şi, în plus, plata de fonduri UE către bugetele naţionale nu înseamnă neapărat că banii au ajuns la destinatarii finali şi în economia reală.
MRR este finanţat aproape în întregime prin credite contractate pe pieţe, bani pe care Comisia a reuşit să îi strângă atât rapid, cât şi eficient. În primii ani, ratele dobânzii erau la un nivel minim istoric. De atunci însă, ele au crescut într-atât încât, până în 2026, costurile de finanţare ar putea ajunge până la o valoare de peste două ori mai mare decât cea estimată iniţial. Alături de rambursarea datoriei, această creştere va exercita o presiune semnificativă asupra viitoarelor bugete ale UE. Auditorii sunt de părere că, în eventualitatea unor noi credite, este important ca UE să atenueze în mod corespunzător riscurile legate de dobânzi şi să stabilească în avans un plan de rambursare care să prezinte negru pe alb originea banilor. În cazul MRR nu s-a procedat aşa.
Comentează