Austriecii sfidează Europa: 'Atâta timp cât Rusia vinde gaz, Austria îl va cumpăra'

În cele 17 luni de când Moscova a ordonat soldaților să intre pe teritoriul ucrainean, țările din Europa s-au mișcat cu o viteză surprinzătoare pentru a-și reduce dependența îndelungată de gazul rusesc ieftin, scrie nytimes.com.

Germania, care a primit 55% din aprovizionarea sa din Rusia înainte de război, acum importă zero. Polonia, Bulgaria și Republica Cehă au oprit sau sunt aproape de a opri fluxurile. Și Italia a redus constant importurile și se angajează să nu mai aibă gaze naturale rusești până la sfârșitul acestui an.

În schimb, Austria, care a primit aproape 80% din gazul său de la Rusia înainte de invazie, a primit încă mai mult de jumătate din total din Rusia în mai. Și în martie, când cererea a fost mai mare, cifra a ajuns la 74%. Atâta timp cât Rusia vinde gaz, Austria îl va cumpăra, a declarat luna aceasta directorul executiv al companiei austriece de energie OMV Group.

Dificultățile guvernului de a se înlătura de gazul rusesc, lucru pe care s-a angajat să o facă, au atras plângeri din partea criticilor care spun că plățile pentru gaze ale Austriei ajută la finanțarea mașinii de război a Moscovei.

„Nu cred că fac suficient”, a spus Anne-Sophie Corbeau, cercetător la Centrul pentru Politica Energetică Globală de la Școala de Afaceri Internaționale și Publice a Universității Columbia. „Guvernul este printre cei mai prietenoși cu Rusia”.

Austria, prima țară vest-europeană care a semnat un contract de gaz cu Uniunea Sovietică în 1968, de zeci de ani a fost puternic dependentă de gazul transportat din Rusia.

Un motiv major pentru care Uniunea Europeană nu a inițiat nicio sancțiune oficială împotriva importurilor de gaze rusești, cum ar fi cele care se aplică petrolului și cărbunelui rusesc, este că Austria și alți cumpărători uriași au susținut că au nevoie de el. Și unele țări europene rămân cumpărători de gaz natural lichefiat rusesc, care ajunge cu vaporul, deși cantitatea totală vândută este o mică parte din volumele care ajungeau pe continent prin conducte.

O întrerupere imediată ar duce la ruina economică și la șomaj în masă, a avertizat anul trecut cancelarul austriei Karl Nehammer.

Leonore Gewessler, ministrul energiei și membru al Partidului Verzilor progresist în guvernul de coaliție al Austriei, a declarat că guvernul își menține angajamentul să pună capăt importurilor de gaze naturale rusești până în 2027.

Dar „nu este ușor să anulezi ani și decenii de politici greșite în doar câteva luni sau într-un an”, a adăugat doamna Gewessler. Și, ca țară fără ieșire la mare, Austria, spre deosebire de Germania, Italia sau Grecia, nu poate construi pur și simplu terminale pentru ca navele să poată transporta gaze naturale lichefiate.

Întrebarea dacă guvernul de la Viena funcționează suficient de repede este o problemă atât politică, cât și logistică și economică.

Austria rămâne oficial neutră - un principiu înscris în Constituția sa din 1955, când sfârșitul ocupației sale postbelice a fost în cele din urmă negociat cu Uniunea Sovietică. Ca urmare, nu este membru al alianței militare americane și europene, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Țara a condamnat ferm invazia Ucrainei, a primit refugiați și a permis ca transporturile de arme către Ucraina să treacă granițele acesteia. Dar, în timp ce gigantul energetic rus Gazprom a încetat brusc să aprovizioneze multe țări europene, Austria a continuat să primească alocația sa integrală și a obținut aprobarea Rusiei de a plăti cu euro în loc de ruble.

Prim-ministrul Ungariei Viktor Orban este în mod clar cel mai apropiat aliat al Rusiei în Uniunea Europeană. Dar reticența Vienei de a trece mai repede la alte surse de energie a stârnit îngrijorarea că Austria rămâne prea strâns legată de interesele Rusiei.

„Elita politică din Austria este, după părerea mea, printre cele mai simpatice cu Rusia”, a spus Grzegorz Kuczynski, directorul programului Eurasia la Institutul din Varșovia. „Prin urmare, cred că Viena va încerca să influențeze o politică mai puțin confruntatoare a UE față de Moscova”.

Dl Kuczynski s-a referit la figuri precum Karin Kneissl, un fost ministru de externe care, la nunta ei din 2018, a făcut furori dansând cu Vladimir V. Putin, președintele rus, și i-a acceptat un cadou de cercei cu safir în valoare de 50.000 de euro. În 2021, ea s-a alăturat consiliului de administrație al Rosneft, compania petrolieră de stat a Rusiei, deși a plecat sub presiune după ce au fost propuse sancțiuni în mai 2022.

Alte personalități politice austriece au avut, de asemenea, legături cu Rusia înainte de invazia de anul trecut.

Câțiva foști lideri naționali de top au servit în consiliile de conducere ale companiilor și organizațiilor rusești. Wolfgang Schüssel, un fost cancelar, a fost în consiliul de administrație al Lukoil, cea mai mare corporație privată din Rusia. El a demisionat la o lună după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022.

Partidul Libertății de extremă-dreapta, care a avut legături strânse cu partidul Rusia Unită a lui Putin și a câștigat teren în sondajele de opinie publică, a ieșit din Parlament în martie, în timpul unui discurs al președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski.

„Există actori politici care nu sunt pe deplin acceptați” atunci când vine vorba de denunțarea politicii ruse sau de grăbirea tranziției la energia regenerabilă, a spus dna Gewessler, ministrul energiei.

Actualul acord cu Gazprom, la a cărui semnare în 2018 au fost prezenți Sebastian Kurz, cancelarul austriac la acea vreme, și domnul Putin, cere Austriei să cumpere șase miliarde de metri cubi de gaz pe an și rămâne în vigoare pentru o perioadă neobișnuită de lungă — până în 2040. Compania a fost, de asemenea, un susținător financiar al conductei Nord Stream 2, acum avariată, între Rusia și Germania,

De când a început invazia, OMV, compania energetică austriacă, a cheltuit 7 miliarde de euro, aproximativ 7,7 miliarde de dolari, pe gazul rusesc.

Alfred Stern, directorul executiv al OMV, a declarat într-un interviu recent pentru The Financial Times că „vom continua să luăm aceste cantități de la Gazprom” atâta timp cât sunt disponibile.

OMV nu a răspuns solicitărilor repetate de comentarii. Dar, vineri, compania a anunțat un acord pe 10 ani pentru a cumpăra gaze de la gigantul energetic BP, începând cu 2026, pentru a „impulsa diversificarea continuă a sursei de aprovizionare”, a spus domnul Stern într-un comunicat.

Guvernul austriac deține aproximativ 30% din OMV. Emiratele Arabe Unite dețin 25%.

Georg Zachmann, expert în climă și energie la think tank-ul Bruegel din Bruxelles, a spus că deciziile strategice cu privire la aprovizionarea cu energie a națiunii ar trebui luate în birourile guvernamentale, nu în sălile de consiliu.

„OMV este o companie privată și încearcă să câștige cât mai mulți bani posibil pentru acționarii lor”, a spus domnul Zachmann. „Ar fi în interesul guvernului austriac și al factorilor de decizie europeni să le limiteze capacitatea de a face afaceri.”

El a recunoscut că reducerea livrărilor de la Gazprom ar însemna inevitabil prețuri mai mari.

Deciziile oficiale pot fi depășite de evenimente în orice caz. Actualul contract de cinci ani, care i-a permis Gazpromului să continue transportul de gaze naturale din Rusia către Europa prin conducte care traversează Ucraina în ciuda războiului, expiră la sfârșitul anului viitor, iar guvernul de la Kiev a indicat că nu va reînnoi această afacere.

Conductele ucrainene transportă aproximativ 5% din importurile de gaze ale Uniunii Europene, potrivit doamnei Corbeau, de la Centrul pentru Politica Energetică Globală. Încetarea utilizării lor ar lăsa TurkStream, legătura directă dintre Rusia și Turcia, drept singurul punct de intrare pentru gazul prin conducte în Europa.

„Ceasul trece”, a spus doamna Corbeau despre aranjamentul de tranzit din Ucraina. Când vine vorba de aprovizionarea cu gaze din Rusia, Austria „trăiește din timp împrumutat”.