Premium
Cutremurul devastator care a lovit în luna aprilie Nepalul a eliberat doar o fracţiune din energia acumulată pe falie, condiţii în care un nou seism foarte puternic se poate produce oricând în această regiune a globului, conform rezultatelor unui nou studiu, informează Live Sciencce.
În luna aprilie un cutremur cu magnitudinea de 7,8 grade, cu epicentrul la 80 de kilometri nord-vest de Kathmandu, a ucis peste 9.000 de oameni şi a lăsat în urmă importante pagube materiale. Conform geologilor, acest cutremur s-a produs pe falia denumită Main Himalayan Thrust.
"Main Himalayan Thrust este o falie pe care s-au produs cutremure puternice cam în fiecare secol", conform coordonatorului acestui studiu, Jean-Philippe Avouac, geofizician de la Universitatea Cambridge (Anglia). "Nepalul a pierdut doi regi în aceste cutremure, unul în 1255 şi celălalt în 1344. Ultimul mare seism care a lovit Nepalul (în afara celui din aprilie), în 1934, a avut magnitudinea de 8,2 grade şi a distrus Kathmandu", a adăugat el.
Oamenii de ştiinţă susţin că seismele puternice se produc pe linii de falie din adâncul Pământului, unde straturi de roci care sunt blocate unul în celălalt alunecă brusc, eliberând în manieră catastrofală energia acumulată de-a lungul unor perioade lungi de timp. Pentru a afla cât de multă energie a fost eliberată pe falia Main Himalayan Thrust în timpul seismului din aprilie, dar şi dacă a mai rămas energie acumulată ce ar putea provoca un nou cutremur, seismologii au analizat modul de desfăşurare al dezastrului folosind seismometre dar şi imagini din satelit.
Ei au ajuns la concluzia că undele seismice s-au răspândit spre est cu viteze de aproximativ 10.800 km/h, străbătând o distanţă de 140 km şi "deblocând o parte din falia Main Himalayan Thrust pe care s-a format masivul Himalaya", conform lui Avouac, care şi-a prezentat concluziile în ultimul număr al revistei Nature Geoscience.
Acest cutremur "a fost, de fapt, relativ slab", susţine Avouac. "Deşi a fost cu certitudine o adevărată tragedie, cu aproape 10.000 de morţi, nu face parte din categoria cutremurelor cu adevărat puternice care se pot produce în această regiune", a precizat el.
Seismul din luna aprilie din Nepal a dus la deblocarea unei mici fracţiuni a faliei. "O fâşie de falie de aproximativ 120 de kilometri lăţime este complet blocată de la un capăt al Himalayei până la celălalt, pe o distanţă de 2.000 de km", susţine Avouac. "Acest lung segment de vest al faliei a rămas blocat (acumulând energie) din anul 1505" şi poate declanşa un seism cu mult mai puternic decât cel produs în luna aprilie.
Într-un studiu diferit Avouac şi colegii săi au folosit reţelele GPS în regiunea cutremurului pentru a monitoriza cu exactitate modul în care s-a rupt falia. Ei au ajuns la concluzia că falia a alunecat un timp relativ scurt, de doar 6 secunde, accelerând şi încetinind lin. Prin urmare, nu a generat acel tip de unde seismice de înaltă frecvenţă care au capacitatea de a distruge şi clădirile cu înălţime mică, cum sunt majoritatea clădirilor de locuinţe din regiune.
"Când am auzit că s-a înregistrat un cutremur cu magnitudinea de 7,8 atât de aproape de Kathmandu, m-am speriat foarte tare - Mă gândeam că numărul victimelor ar putea depăşi 300.000 sau chiar 400.000 de oameni. Spre exemplu, cutremurul produs în 2005 în Kashmir a afectat o regiune mai puţin populată şi a fost şi de magnitudine mai mică, de 7,6 şi tot a ucis 85.000 de oameni. Acest cutremur din Nepal însă nu a făcut atât de multe victime pentru că nu a generat multe unde seismice de înaltă frecvenţă", a mai explicat el.
Cutremurul din luna aprilie, din Nepal, a transformat în ruine foarte mult clădiri mai înalte din Kathmandu, aşa cum a fost cazul turnului de nouă etaje Dharahara, odinioară cea mai înaltă construcţie din Nepal, ce a fost ridicat de regii nepalezi drept turn de observaţie. Seismul a generat unde de mică frecvenţă care au rezonat când au lovit bazinul de rocă de sub Kathmandu, generând vibraţii care au distrus clădirile înalte fără a afecta mai deloc clădirile cu înălţimea mică.
Este evident că oamenii de ştiinţă nu pot să afle cu exactitate când se va produce următorul cutremur puternic din Nepal. "Ar putea să fie peste zece ani sau peste mai multe decade. Ceea ce este însă important este ca oamenii care trăiesc în astfel de regiuni să înţeleagă pericolul care planează asupra lor şi să construiască clădiri mai solide, mai rezistente", a subliniat Avouac.
