Iași – clarificare teologică în plin pelerinaj la Cuvioasa Parascheva
Preotul ortodox Vasile Manole, paroh al Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Iași, a publicat o postare amplă pe pagina sa de Facebook în care atrage atenția asupra confuziei frecvent întâlnite între termenii „închinare” și „cinstire” a sfinților. Mesajul vine în plin pelerinaj la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, eveniment care atrage anual zeci de mii de credincioși la Iași. „Mii de creștini stau ore în șir pentru a se închina la moaștele Cuvioasei Parascheva”, notează părintele, remarcând că expresia „a te închina la sfinți” este adesea folosită impropriu.
Într-un text de reflecție biblică și teologică, preotul citează din Sfânta Scriptură, subliniind că închinarea este rezervată exclusiv lui Dumnezeu. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești’”, amintește părintele, invocând versetul din Evanghelia după Matei (4:10). În opinia sa, folosirea nediferențiată a termenului „închinare” riscă să deruteze credincioșii și să estompeze linia de demarcație dintre credința autentică și o formă involuntară de idolatrie.
„Așadar, închinare sau cinstire sfinților?”, întreabă retoric preotul Manole, explicând că învățătura Bisericii face o distincție clară între cele două: „Închinarea se cuvine doar lui Dumnezeu, iar sfinților doar cinstire”.
Distincția teologică dintre închinare și cinstire
Părintele Vasile Manole amintește că această diferență a fost formulată explicit în epoca disputelor iconoclaste, fiind apărată de Sfinții Părinți ai Bisericii, între care Sfântul Ioan Damaschin. „Acesta a făcut distincție între ‘închinare’ și ‘cinstire’, sau proșternere, adică aplecare pentru respect”, scrie preotul. El constată însă că această „subtilă distincție” este astăzi adesea necunoscută credincioșilor, ceea ce duce la o confuzie între practica ortodoxă curată și gesturi care pot aluneca, fără intenție, spre idolatrie.
„Exprimarea ‘venim să ne închinăm la racla Cuvioasei’ este, luată ad litteram, cel puțin confuză, dacă nu chiar eretică”, afirmă preotul, sugerând că termenii ar trebui folosiți cu precizie, mai ales de către clerici. În loc de „venim să ne închinăm la Cuvioasa”, el propune: „venim să aducem cinstire sfintei Cuvioase și să ne închinăm lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea”.
Preotul ieșean avertizează că a relativiza această diferență nu este o simplă chestiune de limbaj, ci una care atinge chiar miezul Evangheliei. „Ba chiar se supără Dumnezeu, căci El a spus: ‘Eu sunt Domnul, acesta este numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia’ (Isaia 42.8)”, scrie el, respingând ideea că o eventuală „închinare” adusă sfinților ar putea fi o formă acceptabilă de evlavie.
Apel la rigoare teologică și la revenirea la sensul scripturistic
În finalul postării, părintele Manole subliniază că nici sfinții nu doresc o formă de adorare care să umbrească slava lui Dumnezeu. „Ei n-au vrut, în viață fiind, și nici acum nu vor, o închinare care să știrbească ceva din închinarea ce I se cuvine doar Lui Dumnezeu”, afirmă acesta.
Totodată, preotul atrage atenția asupra unor pasaje din Acatistul Sfintei Parascheva care, potrivit lui, contravin sensului scripturistic. El citează versuri precum „Bucură-te, temelie neclintită a creștinătății” și „Bucură-te, ușa mântuirii”, argumentând că aceste formule ar trebui privite metaforic, pentru că Sfânta Scriptură arată limpede că temelia este Hristos, iar „ușa mântuirii” este tot El.
Părintele își încheie mesajul cu un apel la discernământ spiritual și la respectarea sensului teologic autentic al cuvintelor: „Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, Cuvioasă Maică Parascheva. Așadar, cinstire sfinților și închinare doar lui Dumnezeu! Și aici nu e vorba doar de semantică, ci de chiar esența Evangheliei.”
Comentează