Abia ales preşedinte al Franţei, Emmanuel Macron se lansează într-o bătălie crucială pentru legislativele din 11 şi 18 iunie, când dreapta speră să-şi ia revanşa, stânga să evite înfrângerea şi extrema dreaptă să-şi facă o intrare în forţă în Adunarea Naţională, comentează luni AFP. Pentru a guverna, Macron are nevoie de o majoritate clară în legislativ astfel încât premierul pe care-l va desemna să primească votul de încredere. 'Această majoritate a schimbării, la ea aspiră ţara şi este ceea ce merită', a spus duminică seară noul preşedinte, manifestându-şi speranţa că francezii îi vor da majoritatea şi la legislative, cum au făcut mereu când a fost ales un nou şef al statului.
Conform unor analişti politici locali, Emmanuel Macron are, pe de o parte, atuul compatibilităţii atât cu o parte a stângii, cât şi cu o parte a dreptei, dar pe de altă parte aceasta poate crea riscul unor contradicţii insurmontabile. Potrivit unui sondaj, mişcarea 'En Marche!', creată de Macron în aprilie 2016, ar putea obţine între 24% şi 26% din voturi pe 11 iunie, în primul tur al legislativelor, devansând formaţiunea de dreapta 'Republicanii', cotată cu 22% din intenţiile de vot, Frontul Naţional de extremă dreaptă, cu 21-22%, stânga radicală cu 13-15% şi Partidul Socialist care ar obţine numai 8-9% din voturi.
Însă orice previziune poate fi hazardată dacă avem în vedere că în prezent scena politică franceză se reaşează şi până pe 19 mai, data limită pentru depunerea candidaturilor, se mai pot face şi desface alianţe, iar sistemul de vot majoritar uninominal permite ca în turul doi să concureze chiar şi 3-4 candidaţi într-o circumscripţie.
Noul preşedinte a promis că va dezvălui rapid candidaţii pe care mişcarea 'En Marche!' îi va propune în cele 577 de circumscripţii (fiecare circumscripţie va avea un deputat în Adunarea Naţională) şi că aproximativ jumătate dintre ei vor fi nume noi în politică şi provin din societatea civilă. Compoziţia echipei guvernamentale va influenţa de asemenea opţiunile electoratului în acest scrutin legislativ descris adesea în Franţa drept 'turul trei decisiv' al prezidenţialelor. De asemenea, înfrângerea conservatorilor şi a socialiştilor, ai căror candidaţi au fost eliminaţi încă din primul tur prezidenţial, nu înseamnă în mod obligatoriu că se va repeta la legislative, candidaţii acestor curente politice tradiţionale fiind bine înrădăcinaţi pe plan local. Iar în cazul dreptei, rezultatul la prezidenţiale a fost mai degrabă o înfrângere personală a lui Francois Fillon, afectat de scandalul privind locurile de muncă fictive ale soţiei sale.
Aşadar, Republicanii speră să obţină majoritatea în legislativ, să impună o coabitare şi să-l forţeze pe Macron să accepte un premier de dreapta. 'Macron este un colos cu picioarele de lut, ales fără chef şi entuziasm', spune vicepreşedintele Republicanilor, Laurent Wauquiez. 'Suntem învinşi, dar nu am murit', completează el.
La rândul său, Frontul Naţional (FN) speră să se instaleze solid în spaţiul politic odată cu avansul lui Marine Le Pen, care, deşi a pierdut preşedinţia, a obţinut totuşi 10,6 milioane de voturi în turul doi, cel mai bun rezultat înregistrat vreodată de extrema dreaptă în Franţa. Totuşi, scrutinul majoritar uninominal în două tururi la legislative nu avantajează acest partid, care în prezent are doar doi deputaţi în Adunarea Naţională.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru formaţiunea tribunului stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, în pofida celor şapte milioane de voturi primite în primul tur prezidenţial, în cazul său un dezavantaj suplimentar fiind dificultatea de a forma alianţe cu comuniştii sau cu ecologiştii, conform Agerpres. Cât despre Partidul Socialist, pentru care procentul de numai 6,35% obţinut de Benoit Hamon în scrutinul prezidenţial echivalează cu un dezastru, această formaţiune este în prezent divizată. Astfel, în timp de Hamon doreşte o alianţă cu stânga radicală la legislative, fostul premier Manuel Valls înclină către susţinerea unei majorităţi prezidenţiale a lui Emmanuel Macron.
Comentează